Prabușirea in sondaje și in percepția publica a partidului care a facut atata vreme legea, la propriu și la figurat, nu se datoreaza numai asumarii riscului reformelor nepopulare, cum se justifica democrat-liberalii.
 

Compromiterea acestui surogat politic, cu ideologie inca incerta, este in legatura directa cu erodarea sa din interior, pe masura tot mai vizibilelor neconcordanțe de idei intre reprezentanții de la varful gruparii. Cea mai elocventa dovada a reprezentat-o parasirea partidului de catre unul dintre  fondatorii sai, dar fricțiunile interne sunt evidențiate și in alte moduri, inclusiv prin atitudinea afisata la dezbaterile televizate.

Astfel, un lider mai degraba din umbra – departat de centrul decizional al partidului prin asumarea rolului de europarlamentar – a aparut, in fine, și la o alta televiziune decat turcitul studiou de casa pedelista. Era de așteptat ca vasta experiența in viața publica, inceputa in anii de exercitare a profesiei de procuror comunist, sa o indemne pe Monica Macovei la prudența și echilibru in discurs dupa infrangerea de la Moțiune.

In asemenea momente și circumstanțe, cumpatarea in exprimarea ideilor presupune mai ales oferirea de soluții nu doar pentru salvarea imaginii, ci și pentru a dovedi puterea de reconstrucție viabila.

In loc sa prezinte macar o soluție cat de cat originala in vederea evitarii coborarii PDL sub pragul de 15 la suta, ex-ministrul justiției a facut o noua demonstrație de cinism politic. Le-a inalțat ode șefului partinic de fapt și celui de drept, evitand raspunsurile tranșante despre colegi mai puțin indragiți (a precizat ca Blaga conduce doar campania electorala, iar despre candidatul la Primaria generala a afirmat,sec, ”nu am nicio problema cu Silviu Prigoana”).

In fapt, intervenția sa la popor prin televizor s-a vrut a fi numai fructificarea ocaziei de a revarsa refularile personale și de a ataca liderii din cealalta tabara. Și mai-mai ca era gata sa exclame, plina de patos,  ”Evrika!” cand a dezvaluit in fața romanilor motivatia ascunsa a dorinței lui Crin Antonescu de suspendare a actulului șef de stat: peste doi ani, știe dansa bine, liberalul va fi parasit de social-democrați, care vor vrea omul lor la Cotroceni !?!

Intre manifestarile obsesive, doamna Macovei s-a lasat totuși luata de val, acceptand ca o tanara practic inexistenta pe scena politica interna a putut ajunge la Bruxelles cu susținere parinteasca – ”poate sa fie așa”, au fost cuvintele sale atunci cand afirmația asupra resorturilor ascensiunii fiicei președintelui sau a rasunat in studio. A fost singurul moment de luciditate, depașit rapid prin replici de genul ”și doamnele altora sunt europarlamentare”, deși i s-a atras raspicat atenția – pe baze logice – ca un partid inseamna altceva decat un stat.

Cum tocmai despre logica, realism sau chiar spirit de echipa (partid) nu se poate vorbi in cazul multor lideri pedeliști, apariția la tv a Monicai Macovei a oferit, intr-un fel anume, explicația personala a afundarii pedeleului in anonimatul politic binemeritat și-n disprețul mereu sporit cu care-l privește majoritatea romanilor.