Anul 2020 a fost plin de provocari pentru liderii mondiali. Nicio tara nu a fost scutita de pandemia COVID-19 sau de crizele economice, educationale si de securitate nationala aferente. Problemele legate de schimbarile climatice au devenit si mai acute decat erau deja, cu un numar record de dezastre naturale, inclusiv incendii, uragane si secete. Iar instabilitatea geopolitica a devenit o experienta comuna in interiorul si intre natiuni, afectand tarile care au fost fragile pentru o lunga perioada de timp si pe acelea care au fost considerate anterior ca niste niste stapani ai democratiei si stabilitatii. Aceste provocari persista in 2021.
Cetatenii si intreprinderile cauta pe liderii lor guvernamentali pentru a-i ajuta sa navigheze si sa iasa mai puternici din aceste probleme complexe la scara larga. Majoritatea partilor interesate au acceptat ca revenirea la asa cum erau lucrurile in 2019 nu este o optiune – sau chiar un obiectiv. Gandindu-se in 2022, ei isi doresc un viitor mai bun, informati de lectiile din 2020 si acum din 2021.
Desi provocarile cu care se confrunta guvernele sunt aproape universale, modul in care liderii le abordeaza poate varia semnificativ, in functie de structura guvernamentala si ideologia. Deoarece bunastarea societatii in ansamblu este in joc, solutiile potentiale trebuie sa fie incluzive pentru toti.
Sase provocari presante
Nivelurile in crestere ale inegalitatii in interiorul si intre tari au contribuit la severitatea crizei COVID-19 si au creat tulburari geopolitice semnificative. Sistemele economice si sociale cresc adesea inegalitatea, ceea ce poate apoi exacerba polarizarea societatii si poate submina siguranta si securitatea nationala. Pentru a reinventa un viitor care este mai durabil, guvernele trebuie sa abordeze sase provocari principale, cu accent pe reducerea inegalitatii si promovarea prosperitatii partajate. Desi fiecare provocare este discreta, impreuna au interdependente semnificative, asa ca esecul in abordarea uneia este probabil sa aiba un efect negativ asupra celorlalti. Acesta este motivul pentru care un plan la nivel executiv, interministerial, intre agentii va fi esential pentru succes.
1. Economie. Peste 493 de milioane de locuri de munca echivalent cu norma intreaga, majoritatea apartinand femeilor si tinerilor, au fost pierdute in 2020, iar PIB-ul global a scazut cu 4,3%. Fondul Monetar International a remarcat ca aceasta criza ar fi putut fi mult mai grava daca nu ar fi fost interventia puternica a guvernului. Guvernele au oferit un nivel fara precedent de sprijin intreprinderilor si cetatenilor prin finantare directa, investitii, reduceri de taxe si distributie tintita a bunurilor. Acest nivel de sprijin, totusi, a avut un cost de crestere a datoriilor guvernamentale.
Banca Mondiala prezice o revenire modesta in 2021, cu o crestere de 4% a productiei globale, conditionata de succesul vaccinarii la scara larga impotriva COVID-19 si de politicile si programele guvernamentale care promoveaza cresterea sectorului privat si reducerea datoriei sectorului public.
2. Asistenta medicala. Este contraintuitiv, dar cheltuielile globale pentru asistenta medicala erau de asteptat sa scada cu 1,1% in 2020, cauzate de ingrijirea intarziata sau anulata pentru boli sau tratamente care nu sunt legate de COVID-19. Desi pacientii au initiat anulari in unele cazuri, constrangerile de capacitate au fost, de asemenea, un factor important – si se asteapta ca toate aceste ingrijiri amanate sa creasca provocarile in domeniul sanatatii in 2021 si 2022. COVID-19 a evidentiat obstacole in aproape fiecare element al lantului valoric al sanatatii, inclusiv lanturi de aprovizionare, medicina preventiva, ingrijire primara si unitati de tratament pentru pacienti internati.
In urmatoarele cateva luni, oficialii din domeniul sanatatii publice trebuie sa se concentreze dublu pe raspunsul la supratensiune si eforturile de distributie a vaccinurilor. Pe termen mediu si lung, guvernele vor trebui sa evalueze modalitatile prin care pot face sistemul de sanatate mai rezistent pentru a reduce impactul viitoarelor evenimente adverse de sanatate publica.
3. Educatie. Inainte de pandemie, reforma educatiei era pe ordinea de zi in majoritatea tarilor. S-a estimat ca 90% dintre elevii din tarile cu venituri mici, 50% din tarile cu venituri medii si 30% din tarile cu venituri mari au parasit scoala secundara fara abilitatile de viata necesare pentru a naviga in munca si viata. Inchiderile temporare din peste 180 de tari la un moment dat in timpul pandemiei au agravat problema, tinand aproximativ 1,6 miliarde de elevi in afara scolilor. Majoritatea educatorilor au lucrat neobosit pentru a oferi studentilor invatarea la distanta, dar resursele au fost limitate si rezultatele au fost mixte. UNICEF estimeaza ca, ca urmare a inchiderii scolilor, 24 de milioane de copii au devenit riscuri de abandon scolar si multi dintre cei 370 de milioane de copii care se bazeaza pe mesele scolare ar putea suferi de malnutritie.
Pe langa transformarea programelor educationale traditionale pentru a servi mai bine toti studentii, guvernele trebuie sa stabileasca cum sa deschida calea catre un viitor mai bun si prin educatia adultilor. Abordarea somajului si stimularea redresarii economice se vor baza in parte pe programele de recalificare a adultilor, inclusiv pe imbunatatirea calificarilor digitale. Liderii guvernamentali trebuie, de asemenea, sa stabileasca cum ar trebui finantat invatamantul superior daca trecerea la invatarea virtuala continua.
Transformarea educationala la toate nivelurile va trebui sa includa o combinatie de abilitare digitala, revizuire a curriculum-ului, utilizarea de noi metode de invatare, perfectionarea profesorilor si reproiectarea structurala.
4. Siguranta si securitatea nationala. Mandatul fortelor de aparare si securitate sa extins si va continua sa fie critic. Peste 91% din populatia lumii a fost supusa unei forme de izolare si restrictii la frontiera de la inceputul pandemiei. Politia si agentiile de securitate, tehnologia si contractorii privati au fost folositi pentru a monitoriza si a aplica restrictiile. In plus, politicile de gestionare a frontierelor continua sa se schimbe pe baza noilor date despre virus si vaccinuri.
Criminalitatea, inclusiv violenta domestica, jafurile si jafurile, a crescut in multe tari in timpul pandemiei. La fel si evenimentele politice, inclusiv mitingurile si protestele. Cercetatorii speculeaza ca blocarea, somajul si disperarea in randul cetatenilor au jucat un rol in intensificarea acestor crime si evenimente. Unele mitinguri si proteste au fost, de asemenea, considerate evenimente „super-raspanditoare”, crescand transmiterea COVID-19 din cauza lipsei distantei sociale si a purtarii mastilor in randul participantilor.
Securitatea digitala a aparut ca un risc egal sau mai mare decat securitatea fizica. Criminalitatea cibernetica a crescut dramatic pe masura ce guvernele si intreprinderile se intrec pentru a deveni mai digitale. Intr-un mediu post-blocare, guvernele trebuie sa abordeze riscurile asociate cu agenda lor digitala, pe langa provocarile de securitate si stabilitate legate de imigratie, gestionarea frontierelor si evenimentele politice.
5. Clima. In timp ce lumea s-a luptat cu COVID-19, razboiul impotriva schimbarilor climatice a continuat. NASA a clasat oficial 2020 ca fiind cel mai tare an inregistrat, iar ultimii sapte ani au fost cei mai caldurosi din istoria omenirii. Evenimentele extreme legate de vremea, inclusiv uragane, incendii de vegetatie, inundatii si valuri de caldura, au fost prolifice in 2020.
Guvernele au stabilit agende climatice ambitioase, cu angajamente de a crea politici, reglementari si stimulente pentru a accelera decarbonizarea. Dar doar doua natiuni isi ating in prezent obiectivele Acordului de la Paris. Multi ar putea avea un impact pozitiv prin programe de „recuperare verde” si alte masuri conexe pentru a directiona finantarea de stimulare catre intreprinderile cu energie curata, productia durabila si infrastructura verde. Chiar si guvernele care nu sustin o agenda de energie curata trebuie sa ia in considerare strategii de pregatire pentru dezastre si adaptare la clima.
6. Increderea in guvern. Dezinformarea in intreaga lume costa aproximativ 78 de miliarde de dolari anual, fara a include impactul asupra societatii. In multe tari, erodeaza increderea in liderii guvernamentali si influenteaza cursul alegerilor. Lipsa unor structuri clare, roluri si raspunsuri eficiente la preocuparile si nevoile stringente ale cetatenilor nu face decat sa agraveze pierderea increderii. Increderea in guverne a crescut la inceputul pandemiei de COVID-19, dar pe parcursul raspunsului, guvernele au ajuns sa fie percepute ca partile interesate cel mai putin etice si cele mai putin competente, conform Barometrului Edelman Trust 2021.
Majoritatea guvernelor nu s-au orientat de la modelele de operare traditionale pentru a folosi abordarea agila, integrala a guvernului, necesara pentru agenda de astazi interconectata, in evolutie rapida. Ministerele si agentiile trebuie sa lucreze impreuna. Criza actuala a evidentiat, de asemenea, modul in care lipsa de claritate cu privire la rolurile si responsabilitatile guvernelor nationale versus guvernelor subnationale ii face pe constituenti sa se simta vulnerabili.
