Demiterea lui Baconschi a fost, in mod obiectiv, o necesitate democratica. Domnia sa nu ar mai fi trebuit sa detina nicio functie publica inca de la ultimul congres PDL, cand anunta ca, prin grija sa, votul prin corespondenta va aduce partidului de guvernamant un million de voturi, confirmand implicit ipoteza unei fraude masive. Indepartarea sa mai rapida ar fi scutit PDL de multe alte gafe entuziaste de tipul recentei postari de pe blog in care fostul ministru isi exprima dezgustul pentru “mahalaua” ce manifesta in Piata Universitatii.
Dar domnul Baconschi a fost mentinut in Guvern pentru ca avea o calitate decisiva: era omul presedintelui. Iar, in actualul regim, oamenii presedintelui nu pot fi demisi decat cu voia celui care i-a promovat.
Astazi, domnul Basescu l-a lasat pe domnul Boc sa-l demita pe domnul Baconschi, incercand sa ofere publicului o ofranda care sa ii mai potoleasca nemultumirea. Este un sacrifiu retardat, adica intarziat. In momentul actual, aceste mici concesii nu sting, ci alimenteaza tensiunea. Solicitarile protestatarilor sunt mult prea radicale pentru a mai putea fi “impacate” prin demiterea ministerului de externe. Din contra. Fiecare pas inapoi al regimului incurajeaza protestul, il alimenteaza. Demonstreaza “strazii” ca se poate schimba ceva, ca reactia civica are sens si consecinte.
Dupa anuntul retragerii proiectul de lege privind reforma in Sanatate si esecul incercarii de a stinge tensiunile prin reincadrarea lui Raed Arafat in functia detinuta anterior, ma asteptam ca Traian Basescu sa inteleaga ca nu se va salva prin niciun compromis minor. Dar, oarecum surprinzator, nu a inteles. Sacrificiul lui Baconschi il mentine pe presedinte (tinta reala a protestelor) intr-o pozitie defensiva, in care prabusirea totala ramane doar o problema de timp.
Intrata in spirala concesiilor, Puterea va face noi sacrificii. Pentru a pastra evolutia ascendenta a ponderii concesiilor facute “strazii”, hranindu-se cu iluzia ca “putin mai mult” poate inlocui “totul”, regimul va propune noi demisii/demiteri putin mai rasunatoare decat a domnului Baconschi. Insa, analizand lista Guvernului si a liderilor marcanti ai PDL, mai sunt doar 3 personaje a caror demitere ar putea avea un ecou mai mare decat cea a ministrului de externe: Elena Udrea, Emil Boc si Traian Basescu.
Foarte probabil, din motive arhicunoscute, urmatorul sacrificat va fi Emil Boc. Dar, si de aceasta data, va fi un sacrifiu retardat.
Pana astazi, demisia premierului si organizarea alegerilor anticipate, ar fi fost singura miscare ce l-ar mai fi putut salva, o vreme, pe Traian Basescu. Incepand de astazi, dupa ce s-a intrat ireversibil in spirala demisiilor/demiterilor, suspendarea si demiterea lui Traian Basescu ramane unica solutie pentru actuala criza sociala si politica.
