Emmanuel Macron, un novice in politica de 39 de ani, cu o relatie foarte slaba cu Partidul Socialist si cu un program centrist, va contesta presedintia Frantei impotriva candidatei de extrema dreapta Marine Le Pen, care a obtinut cele mai bune rezultate din partidul ei, Frontul National, pe 7 mai.
Acest lucru a fost decis de primul tur al alegerilor prezidentiale care i-a oferit lui Macron primul loc cu 23,86% din voturi, iar Le Pen pe locul doi cu 21,43%.
Afara au fost candidatii partidelor traditionale, conservatoare si socialiste, care au adaugat putin peste 25% din voturi, fapt fara precedent in Republica a cincea Franceza.
In primul rand, conservatorul Francois Fillon, cu 19,94%, lider al republicanilor, favorit initial al concursului care si-a vazut candidatura scufundata dupa dezvaluirile posturilor fictive ale sotiei si copiilor sai in detrimentul vistieriei publice. Ulterior, Jean-Luc Melenchon, cu 19,62%, un alt politician veteran, dar acum lider al unei stangi radicale si purtator de cuvant al unei „Frante nesupuse” care s-a remarcat in sondaje in ultimele saptamani. In sfarsit, socialistul Benoit Hamon –cu o infrangere traumatizanta (6,35%)–, un candidat de bunavoie iesit din niste primare complicate, ultima victima a nepopularitatii guvernului lui Francois Hollande si a profundei inadecvare a partidului sau in fata provocarilor. al secolului XXI.
Votarea candidatilor in primul tur
Francezii au optat pentru doi candidati atipici. Pe de o parte, Emmanuel Macron, 39 de ani, fost bancher, a carui singura experienta in Guvern se rezuma ca fiind ministru al Economiei timp de doi ani (2014-2016) inainte de a-si crea propriul partid En Marche! (In martie!) pentru a-si canaliza ambitiile prezidentiale.
Pe de alta parte, Marine Le Pen, de 48 de ani, deputata europeana, lider al unui partid care a reusit, gratie manipularii pricepute a tulburarilor franceze, sa trivializeze un discurs xenofob si sa imbunatateasca rezultatele tatalui ei la alegerile prezidentiale anterioare.
Macron pe un ton senin si marinimos, de parca ar fi ocupat deja Palatul Elysee, si intr-un discurs surprinzator de bland, a promis ca va aduce „cererea de optimism si vocea sperantei” tuturor alegatorilor francezi. Proiectul sau, a spus el, „nu a fost un vis sau un balon”, ci rodul „vointei feroce si amabile” a sustinatorilor sai.
Le Pen nu a parasit discursul oficial. El a vorbit despre „lupta impotriva globalizarii salbatice care pune in pericol civilizatia noastra”, a cerut „eliberarea poporului francez” de „jugul banilor” si a facut referire la generalul de Gaulle pentru atragerea unui vot mai moderat. Dar ii va fi greu sa-si extinda baza electorala in turul doi.
Care candidat a castigat in fiecare departament?
Atat Hamon, cat si Fillon au cerut votul lui Macron pentru a opri Frontul National. Socialistul, primul care a aparut in fata presei, si-a asumat responsabilitatea pentru o infrangere „electorala si morala”. Cat despre seful republicanilor, acesta si-a personalizat si esecul si le-a cerut sustinatorilor sai „fara mare bucurie” sa se pozitioneze impotriva formatiunii de extrema dreapta care „nu poate aduce decat violenta si intoleranta”.
Melenchon, evident dezamagit de faptul ca revenirea sa din ultimele saptamani parea sa-i prezica un rezultat mai bun, a luat mai mult timp sa plece si nu a dat instructiuni de vot.
Esecul politicii traditionale
A fost o noapte istorica. Pentru prima data de la inceputul Republicii a V-a in 1958, cele doua miscari care au alternat la putere, sub incarnari diferite, au fost lasate in afara concursului decisiv. Pentru prima data, Frontul National a depasit bariera de 20% la alegerile prezidentiale si pentru prima data socialistii s-au scufundat intr-un mod atat de rasunator.
Se temea ca indecizia profunda prezisa de sondaje saptamana dupa saptamana ii va indeparta pe alegatorii francezi de la urne. Prezenta la vot s-a dovedit a fi destul de normala, putin peste 77%. Atacul comis pe Champs-Elysees joi seara impotriva unui autobuz al politiei a contribuit, daca este ceva, la mobilizarea francezilor.
Campania a cunoscut multe rasturnari de situatie, in special cele marcate de scandalul Fillon, si unde singurele probleme au fost disconfortul profund si marea incertitudine cu care Franta infrunta viitorul. De-a lungul acestor saptamani candidatii, fara a convinge cu adevarat pe nimeni, si-au oferit solutiile la declinul grandorii , la rolul Frantei intr-o Europa care nu se regaseste, la trauma atentatelor teroriste, la esecul integrarii copiii imigratiei, sau neputinta in fata somajului care creste (9,7%) si creeaza tot mai multa munca temporara.
Francezii s-au saturat de petrecerile traditionale. Si nu se mai recunosc in liderii lor. Actualul presedinte, Francois Hollande, a fost atat de absent din campanie incat niciunul dintre candidati nu s-a deranjat sa se pozitioneze pentru sau impotriva echilibrului guvernului sau.
Pentru Marine Le Pen rezultatul este un succes. Il depaseste cu un milion de voturi pe tatal sau, Jean Marie Le Pen, care la 21 aprilie 2002 a provocat un adevarat cutremur prin eliminarea din cursa prezidentiala a socialistului Lionel Jospin cu 16,8% din voturi si ajungand in turul doi, care a pierdut in fata conservatorul Jacques Chirac. La acea vreme, Frontul National era inca un partid marginal, nu formatiunea care isi permite postulate xenofobe care scandalizeaza din ce in ce mai putin si nu mai surprind.
Limitele lui Le Pen
Liderul extremei drepte a cules deja rezultate bune la alegerile regionale din decembrie 2015 cand a primit 27,7% din voturi. Dar o „mobilizare republicana” a impiedicat-o sa depaseasca acel rezultat in turul doi. Este putin probabil sa depaseasca acel bar pe 7 mai.
Le Pen va fi greu sa se prezinte ca un candidat anti-establishment impotriva lui Macron care, cu aventura sa neobisnuita si tineretea, a invins-o deja. Macron, a carui candidatura a fost intampinata cu un scepticism imens chiar si sarcastic in urma cu un an, a profitat acum de scufundarea lui Fillon in ultimele luni ale campaniei.
Ancorat in centru, progresist social, liberal economic si pro-european, Macron a reusit sa capteze votul util, cel care, fara a fi foarte convins de persoana sa – strident la mitinguri si putin empatic – sau de o cutie- croitor program de birou, a vazut in tanarul tehnocrat un rau mai mic.
Favorit al pietelor, tocilar profesionist -a studiat in „marile scoli” ale elitei franceze- si specializat in finante, Macron are o traiectorie personala deosebita, din moment ce este inca casatorit cu fosta sa profesoara de teatru, Brigitte Trogneux, 24 de ani. cu ani mai mare decat el, singura sotie a candidatului care a participat activ la campanie. Daca va castiga, si ar trebui sa se intample multe pentru ca el sa nu castige, ar deveni cel mai tanar presedinte al Republicii a V-a.
