Pe Basescu l-au deranjat acele decizii judecatoresti care anulau abuzurile guvernului condus de ”supra-valetul” Boc, cum vizionar l-a numit Octavian Paler. De aceea a facut si un sofism grosolan, de port, sugerand ca ”maine poimaine justitia va numi si seful SRI, sau chiar presedintele”.
Acesta e un truc de cartofor logic, o penibila ”lupta cu omul de paie”. Justitia isi face pur si simplu datoria, neamestecandu-se cu puterea executiva si corijand abuzurile sau erorile acesteia. Cel care vrea melanjul puterilor in stat e nimeni altul decat presedintele din ce in ce mai jucator.
In aceeasi saptamana ”oamenii presedintelui”, precum Cezar Preda si Valerian Vreme au propus doua legi care maresc puterea SRI. Una se refera la competenta de anchetator a ofiterilor SRI in anumite situatii, cealalta la pastrarea datelor de trafic vreme de sase luni de catre operatorii de telefonie mobila.
Indirect, aceste legi il ajuta pe presedinte, seful ierarhic suprem al serviciilor de informatii, sa aiba mai multa putere si influenta. Inclusiv in perspectiva complicata a alegerilor din 2012.
Ceea ce il supara pe Basescu la justitie e independenta acesteia. Daca puterea legislativa este dominata prin divizare si santaj, si prin recursul la ”pisica” referendumului – o alta forma de ”cezarism democratic” nu foarte ortodox – cea judecatoreasca isi mentine verticalitatea. Aceasta inseamna democratie.
Insa Traian Basescu nu pricepe democratia. Nu intamplator s-a referit la SRI in fata magistratilor. El identifica SRI-ul cu puterea – si pe sine cu detinatorul puterii. Din pacate pentru presedinte aceasta este inca o eroare majora, pe care a comis-o inaintea sa si Nicolae Ceausescu.
Liderul scos in fata, care are iluzia puterii absolute nu e decat un simbol util si eficient, la inceput. Apoi o marioneta profitabila. Iar la sfarsit, precum ne arata cu prisosinta vietile dictatorilor provinciali, o fictiune expiatoare – altfel spus, un biet tap ispasitor.
