Margaretha Gertruida Zelle, nascuta pe 7 august 1876, era fiica unui prosper negustor de palarii din Leeuwarden, Olanda. Fetita, pe care familia o alinta Mgreet, era delicata, dar ferma. Avea o figura complet diferita de a unei olandeze, cu tenul masliniu si ochii migdalati, ceea ce facea ca unii sa o intrebe daca este eurasiatica. Parintii credeau ca fiica lor se va incadra in canoanele timpului – isi doreau pentru ea, inainte de toate, un sot bogat si apoi multi nepoti. Dar n-a fost sa fie! Nonconformista Margaretha a invatat arta seductiei de foarte tanara si a devenit dansatoare si curtezana.
Printesa din Java
Prin urmare, destinul sau a fost cu totul altul decat ce astepta familia – ea simbolizeaza astazi misterul, erotismul si spionajul dus pe cele mai rafinate culmi. Dupa falimentul tatalui, imbogatit rapid din afaceri cu petrol, sotii Zelle se despart. Fata este crescuta de nasul sau, care decide sa o pregateasca pentru o meserie si o trimite la Scoala Normala de Educatoare din Leyda. Este insa repede exmatriculata dupa ce s-a descoperit ca a avut o legatura cu directorul. Dornica sa se casatoreasca, in urm unui anunt matrimonial, se marita cu un capitan de vas, pe nume MacLeod, cu 20 de ani mai mare decat ea.
Acest scotian de vita veche, chel, dur si zgarcit, avea dese accese de violenta, mai ales ca romul era bautura lui preferata. Si nu in cantitati mici. S-au stabilit in Indiile olandeze si au avut doi copii, un baiat si o fata. Micutii sunt otraviti, baiatul moare, iar certurile din familie nu mai contenesc, pentru ca ofiterul ii reproseaza nevestei toate cele intamplate, desi ea nu avea nicio vina. Acuzata pe nedrept, Margaretha se imbolnaveste de febra tifoida. Certurile conjugale nu contenesc nici dupa ce se insanatoseste, asa ca sotii MacLeod se intorc in Olanda si se despart.
Margaretha pleaca la Paris si debuteaza ca dansatoare, sub numele de Mata Hari, dandu-se drept o printesa din Java. Spectacolul, care a avut loc in sala Muzeului de studii orientale, a fost un mare succes. Parisul ii cade la picioare. Din acel an, 1905, si sub auspiciile acelui succes, Margaretha a inceput sa sustina spectacole in toate marile capitale ale lumii. Era tot ce isi dorea.
Agent dublu?
Dupa inceputul Primului Razboi Mondial, in august 1914, Mata Hari, care vorbea mai multe limbi straine si venea si dintr-o tara neutra, avea voie sa calatoreasca in toata Europa. Tinerii piloti erau pentru ea o atractie careia nu-i putea rezista. Se indragosteste iremediabil, spunea ea, de un capitan rus, aflat in serviciul Frantei, Vadim Vlasov, fiul unui amiral. Iubitul ei este insa ranit si internat intr-un spital de campanie. Frumoasa, cum i se mai spunea, primeste permisiunea de a sta la capataiul lui numai dupa ce a promis ca-i va spiona pe nemti.
Evident ca exista pentru acest serviciu si o compensatie materiala considerabila. Din acel moment a inceput cariera ei de spioana sub numele de cod H21. Urmeaza alte si alte inalte personaje din conducerea Germaniei seduse si spionate, atasatii militari, diplomatii si ministrii apararii fiind tintele ei preferate. Numai ca, odata intrata in acest joc, comite mai multe greseli. Seful contraspionajului francez, Ladoux, nu va recunoaste nici macar ca a recrutat-o vreodata. Este momentul in care, se pare, a inceput jocul ei dublu. Informatiile pe care le culegea din cercurile inalte franceze le transmitea apoi nemtilor.
Talentul sau de seducatoare a avut consecinte grave pentru mersul razboiului – in mod straniu, de mai multe ori, ofensivele franceze erau respinse de un numar mare de trupe germane care, in mod normal, nu ar fi avut cum sa stie unde si din ce parte va veni atacul. In cursul uneia din aceste ofensive au murit 100.000 de soldati francezi. Apoi il asalteaza pe ambasadorul Germaniei la Madrid, caruia ii intra in pat pentru a obtine informatii. Se intoarce la Paris, pentru a-si primi rasplata si pentru a se marita cu barbatul iubit. Acesta insa o trateaza cu raceala si dezinteres si o anunta ca se insoara cu alta femeie. Margaretha este lovita din toate partile.
O jucarie in mainile serviciilor de spionaj
Pe 13 februarie 1917, politia o ridica de la Hotelul Elysee Palace, sub acuzatia de spionaj, complicitate si intelegere cu dusmanul. Ea isi recunoaste legaturile, dar nu recunoaste ca a obtinut informatii confidentiale – sustine ca a fost doar curtezana, si nu spioana. S-a declarat nevinovata in toata perioada de detentie. Convinsa insa de implicarea ei in activitati de spionaj, curtea de justitie militara a pronuntat condamnarea la moarte dupa o deliberare extrem de scurta. In fata plutonului de executie, a refuzat sa fie legata la ochi si si-a intampinat sfarsitul cu demnitate.
Exista unele opinii potrivit carora trupul sau neinsufletit nu ar fi fost cerut de nimeni, de teama, si ca ar fi fost donat unui spital parizian pentru a fi folosit la disectii. Potrivit altor afirmatii, ar fi fost inmormantata in cimitirul din Vincennes. Exista dezbateri aprinse si pe tema vinovatiei sau nevinovatiei ei. Unii spun ca ar fi fost numai o spioana ocazionala, fara pregatire profesionala, in timp ce altii sustin contrariul, argumentand ca Mata Hari ar fi urmat cele mai bune scoli germane de spionaj si a obtinut informatii pretioase pentru nemti.
Oricum, in 2001, Fundatia Mata Hari a adresat autoritatilor judiciare franceze o cerere de revizuire a procesului, acuzand ca probele ar fi fost falsificate din motive patriotice. De altfel, multi din cei care s-au ocupat de dezlegarea enigmei Mata Hari sunt convinsi ca ea nu a fost decat o jucarie in mainile serviciilor de spionaj germane. Mai mult decat orice insa, sunt convinsi ca Margaretha Gertruida Zelle a fost o femeie care a iubit viata si a profitat de ea din plin.
