Ce este Democratia? Definitie si exemple

O democratie este o forma de guvernare care imputerniceste poporul sa exercite controlul politic, limiteaza puterea sefului statului, prevede separarea puterilor intre entitatile guvernamentale si asigura protectia drepturilor naturale si a libertatilor civile.

In practica, democratia ia multe forme diferite. Impreuna cu cele mai comune doua tipuri de democratii – directa si reprezentativa – variante precum democratiile participative, liberale, parlamentare, pluraliste, constitutionale si socialiste pot fi gasite in uz astazi.

In ciuda proeminentei in titlurile statelor nedemocratice, autoritare precum China, Rusia, Coreea de Nord si Iran, democratia ramane cea mai des practicata forma de guvernare din lume. In 2018, de exemplu, un total de 96 din 167 de tari (57%) cu populatii de cel putin 500.000 au fost democratii de un anumit tip. Statisticile arata ca procentul de democratii in randul guvernelor lumii a crescut de la mijlocul anilor 1970, situandu-se in prezent chiar sub nivelul maxim de 58% de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in 2016.

Definitia democratiei

Inseamnand „conducerea poporului”, democratia este un sistem de guvernare care nu numai ca permite, ci si necesita participarea poporului la procesul politic pentru a functiona corespunzator. Presedintele SUA Abraham Lincoln, in faimosul sau discurs de la Gettysburg din 1863, ar putea fi cel mai bine definit democratia ca fiind „… guvernarea poporului, de catre popor, pentru popor…”

Din punct de vedere semantic, termenul de democratie provine din cuvintele grecesti pentru „oameni” (demos) si „stapanire” (karatos). Cu toate acestea, realizarea si mentinerea unui guvern de catre popor – un guvern „popular” – este mult mai complicata decat ar putea presupune simplitatea semantica a conceptului. In crearea cadrului legal in care va functiona democratia, de obicei o constitutie, trebuie sa se raspunda la cateva intrebari politice si practice cruciale.

Este „conducerea poporului” chiar potrivita pentru statul dat? Libertatile inerente ale unei democratii justifica abordarea birocratiei sale complexe si a proceselor electorale sau ar fi de preferat predictibilitatea simplificata a unei monarhii, de exemplu?

Presupunand o preferinta pentru democratie, care locuitori ai tarii, statului sau orasului ar trebui sa se bucure de statutul politic de cetatenie deplina? Simplu spus, cine sunt „oamenii” din ecuatia „guvernare de catre oameni”? In Statele Unite, de exemplu, doctrina constitutionala a cetateniei prin dreptul de nastere prevede ca orice persoana nascuta pe teritoriul SUA devine automat cetatean american. Alte democratii sunt mai restrictive in acordarea cetateniei depline.

Ce oameni din cadrul democratiei ar trebui sa fie imputerniciti sa participe la ea? Presupunand ca numai adultii au voie sa participe pe deplin la procesul politic, ar trebui sa fie inclusi toti adultii? De exemplu, pana la adoptarea celui de-al 19-lea amendament in 1920, femeile din Statele Unite nu aveau voie sa voteze la alegerile nationale. O democratie care exclude prea multi dintre cei guvernati sa participe la ceea ce se presupune a fi guvernul lor risca sa devina o aristocratie – guvernare de o clasa conducatoare mica, privilegiata – sau o oligarhie – guvernare de o elita, de obicei bogata, putine. .

Daca, asa cum sustine unul dintre principiile fundamentale ale democratiei, majoritatea guverneaza, care va fi o majoritate „adecvata”? O majoritate a tuturor cetatenilor sau o majoritate a cetatenilor care voteaza doar? Cand problemele, asa cum se vor intampla in mod inevitabil, impart oamenii, ar trebui sa prevaleze intotdeauna dorintele majoritatii sau ar trebui, ca in cazul Miscarii americane pentru drepturile civile, minoritatile sa fie imputernicite sa depaseasca dominatia majoritatii? Cel mai important, ce mecanisme legale sau legislative ar trebui create pentru a preveni democratia sa devina o victima a ceea ce unul dintre parintii fondatori ai Americii, James Madison, a numit „tirania majoritatii?”

In cele din urma, cat de probabil este ca majoritatea oamenilor sa continue sa creada ca democratia este cea mai buna forma de guvernare pentru ei? Pentru ca o democratie sa supravietuiasca, trebuie sa pastreze sprijinul substantial atat al poporului, cat si al liderilor pe care ii aleg. Istoria a aratat ca democratia este o institutie deosebit de fragila. De fapt, din cele 120 de noi democratii care au aparut in intreaga lume din 1960, aproape jumatate au dus la state esuate sau au fost inlocuite cu alte forme de guvernare, de obicei mai autoritare. Prin urmare, este esential ca democratiile sa fie concepute pentru a raspunde rapid si adecvat la factorii interni si externi care le vor ameninta in mod inevitabil.

Principiile Democratice

In timp ce opiniile lor variaza, un consens al oamenilor de stiinta politica este de acord ca majoritatea democratiilor se bazeaza pe sase elemente fundamentale:

• Suveranitatea populara: Principiul conform caruia guvernul este creat si mentinut prin acordul poporului prin reprezentantii sai alesi.
• Un sistem electoral: Deoarece conform principiului suveranitatii populare, poporul este sursa intregii puteri politice, este esential un sistem clar definit de organizare a alegerilor libere si corecte.
• Participarea publica: Democratiile rareori supravietuiesc fara participarea activa a oamenilor. Democratiile sanitare permit si incurajeaza oamenii sa ia parte la procesele lor politice si civice. 
• Separarea puterilor: Pe baza unei suspiciuni de putere concentrata intr-un singur individ – ca un rege – sau grup, constitutiile majoritatii democratiilor prevad ca puterile politice sa fie separate si impartite intre diferitele entitati guvernamentale.
• Drepturile omului: Alaturi de libertatile lor enumerate constitutional, democratiile protejeaza drepturile omului ale tuturor cetatenilor. In acest context, drepturile omului sunt acele drepturi considerate inerente tuturor fiintelor umane, indiferent de nationalitate, sex, origine nationala sau etnica, culoare, religie, limba sau orice alte considerente.

Un stat de drept: Denumit si proces echitabil al legii, statul de drept este principiul conform caruia toti cetatenii sunt responsabili in fata legilor care sunt create public si aplicate in mod echitabil intr-o maniera compatibila cu drepturile omului de catre un sistem judiciar independent.

Tipuri de democratie

De-a lungul istoriei, au fost identificate mai multe tipuri de democratie decat exista tari in lume. Potrivit filosofului social si politic Jean-Paul Gagnon, peste 2.234 de adjective au fost folosite pentru a descrie democratia. In timp ce multi savanti se refera la directe si reprezentative ca fiind cele mai comune dintre acestea, mai multe alte tipuri de democratii pot fi gasite in intreaga lume astazi. In timp ce democratia directa este unica, majoritatea celorlalte tipuri de democratie recunoscute sunt variante ale democratiei reprezentative. Aceste diferite tipuri de democratie sunt in general descriptive ale valorilor particulare subliniate de democratiile reprezentative care le folosesc.

Direct

Originara din Grecia Antica in timpul secolului al V-lea i.Hr., democratia directa, numita uneori „democratie pura”, este considerata cea mai veche forma de guvernare neautoritara. Intr-o democratie directa, toate legile si deciziile de politica publica sunt luate direct prin votul majoritatii oamenilor, mai degraba decat prin voturile reprezentantilor lor alesi.

Functional posibila doar in statele mici, Elvetia este singurul exemplu de democratie directa aplicata la nivel national astazi. In timp ce Elvetia nu mai este o adevarata democratie directa, orice lege adoptata de parlamentul national ales popular poate fi respinsa printr-un vot direct al publicului. De asemenea, cetatenii pot schimba constitutia prin vot direct asupra amendamentelor. In Statele Unite, exemple de democratie directa pot fi gasite in alegerile revocate la nivel de stat si in initiativele de votare de legiferare.

Reprezentant

Numita si democratie indirecta, democratia reprezentativa este un sistem de guvernare in care toti cetatenii eligibili aleg functionarii pentru a adopta legi si a formula politici publice in numele lor. Se asteapta ca acesti oficiali alesi sa reprezinte nevoile si punctele de vedere ale poporului in a decide cel mai bun curs de actiune pentru natiune, stat sau alta jurisdictie in ansamblu.

Fiind cel mai des intalnit tip de democratie utilizat astazi, aproape 60% din toate tarile folosesc o forma de democratie reprezentativa, inclusiv Statele Unite, Regatul Unit si Franta.

Participativ

Intr-o democratie participativa, oamenii voteaza direct politica, in timp ce reprezentantii lor alesi sunt responsabili pentru implementarea acestor politici. Democratiile participative se bazeaza pe cetateni in stabilirea directiei statului si a functionarii sistemelor sale politice. In timp ce cele doua forme de guvernare impartasesc idealuri similare, democratiile participative tind sa incurajeze o forma mai inalta si mai directa de participare a cetatenilor decat democratiile reprezentative traditionale.

Desi nu exista tari clasificate in mod specific ca democratii participative, majoritatea democratiilor reprezentative folosesc participarea cetatenilor ca instrument de reforma sociala si politica. In Statele Unite, de exemplu, asa-numitele cauze de participare a cetatenilor „de baza”, cum ar fi Miscarea pentru Drepturile Civile din anii 1960, au determinat oficialii alesi sa adopte legi care implementeaza schimbari radicale de politica sociala, juridica si politica.

Liberal

Democratia liberala este definita in mod vag ca o forma de democratie reprezentativa care subliniaza principiile liberalismului clasic – o ideologie care sustine protectia libertatilor civile individuale si a libertatii economice prin limitarea puterii guvernului. Democratiile liberale folosesc o constitutie, fie codificata in mod statutar, ca in Statele Unite, fie necodificata, ca in Regatul Unit, pentru a defini puterile guvernului, pentru a prevedea o separare a acestor puteri si pentru a consacra contractul social.

Democratiile liberale pot lua forma unei republici constitutionale, cum ar fi Statele Unite, sau a unei monarhii constitutionale, cum ar fi Regatul Unit, Canada si Australia.

Parlamentar

Intr-o democratie parlamentara, poporul aleg direct reprezentanti intr-un parlament legislativ. Similar Congresului SUA, parlamentul reprezinta direct poporul in luarea legilor si a deciziilor politice necesare pentru tara.

In democratiile parlamentare precum Regatul Unit, Canada si Japonia, seful guvernului este un prim-ministru, care este mai intai ales in parlament de catre popor, apoi ales prim-ministru prin votul parlamentului. Prim-ministrul ramane insa membru al parlamentului si, astfel, joaca un rol activ in procesul legislativ de creare si adoptare a legilor. Democratiile parlamentare sunt de obicei o caracteristica a unui monarh constitutional, un sistem de guvernare in care seful statului este o regina sau un rege a carui putere este limitata de o constitutie.

Pluralist

Intr-o democratie pluralista, niciun grup nu domina politica. In schimb, grupurile organizate din cadrul oamenilor concureaza pentru a influenta politicile publice. In stiinta politica, termenul de pluralism exprima ideologia conform careia influenta ar trebui raspandita intre diferite grupuri de interese, mai degraba decat detinuta de un singur grup de elita, ca intr-o aristocratie. In comparatie cu democratiile participative, in care indivizii participa la influentarea deciziilor politice, intr-o democratie pluralista, indivizii lucreaza prin grupuri formate in jurul unor cauze comune, sperand sa castige sprijinul liderilor alesi.

In acest context, democratia pluralista presupune ca guvernul si societatea in ansamblu beneficiaza de o diversitate de puncte de vedere. Exemple de democratie pluralista pot fi vazute in impactul pe care grupurile de interese speciale, cum ar fi Organizatia Nationala pentru Femei, l-au avut asupra politicii americane.

Constitutional

Profesorul de scoala elementara tine in mana o copie a Constitutiei SUA. Chip Somodevilla/Getty Images

In timp ce definitia exacta continua sa fie dezbatuta de politologi, democratia constitutionala este in general definita ca un sistem de guvernare bazat pe suveranitatea populara si un stat de drept in care structurile, puterile si limitele guvernarii sunt stabilite printr-o constitutie. Constitutiile sunt menite sa restranga puterea guvernului, de obicei prin separarea acelor puteri intre diferitele ramuri ale guvernului, ca in sistemul de federalism al constitutiei Statelor Unite. Intr-o democratie constitutionala, constitutia este considerata a fi „legea suprema a tarii”.

Socialist

Socialismul democratic este definit in linii mari ca un sistem de guvernare bazat pe o economie socialista, in care majoritatea proprietatilor si mijloacelor de productie sunt controlate in mod colectiv, mai degraba decat individual, de o ierarhie politica stabilita constitutional – guvernul. Social-democratia imbratiseaza reglementarea guvernamentala a afacerilor si industriei ca mijloc de promovare a cresterii economice, prevenind in acelasi timp inegalitatea veniturilor.

Desi astazi nu exista guverne pur socialiste in lume, elemente ale socialismului democratic pot fi vazute in furnizarea de catre Suedia a asistentei medicale universale gratuite, a educatiei si a programelor ample de asistenta sociala. 

Este America o democratie?

In timp ce cuvantul „democratie” nu apare in Constitutia Statelor Unite, documentul ofera elementele de baza ale democratiei reprezentative: un sistem electoral bazat pe dominatia majoritatii, separarea puterilor si dependenta de un stat de drept. De asemenea, Parintii fondatori ai Americii au folosit cuvantul des atunci cand dezbateu forma si functia Constitutiei.  

Cu toate acestea, o dezbatere de lunga durata asupra faptului daca Statele Unite sunt o democratie sau o republica continua si astazi. Potrivit unui numar tot mai mare de politologi si cercetatori constitutionali, este ambele — o „republica democratica”.

Similar cu democratia, o republica este o forma de guvernare in care tara este guvernata de reprezentantii alesi ai poporului. Cu toate acestea, din moment ce poporul nu guverneaza singur statul, ci o face prin reprezentantii lor, o republica se deosebeste de democratia directa.

Profesorul Eugene Volokh de la Facultatea de Drept din UCLA sustine ca guvernele republicilor democratice imbratiseaza principiile impartasite atat de republici, cat si de democratii. Pentru a-si ilustra punctul de vedere, Volokh noteaza ca in Statele Unite, multe decizii la nivel local si de stat sunt luate de oameni prin procesul de democratie directa, in timp ce, ca intr-o republica, majoritatea deciziilor la nivel national sunt luate de reprezentanti alesi democratic.