Legenda Sazienelor

Numite si Zanele, Frumoasele sau Dragaicele, se spune ca Sanzienele sunt fiinte eterice, inimaginabil de frumoase, ce colinda vara campiile si padurile, colindand prin vazduh, pe ape sau pe pamant. Ele investesc plantele, si mai ales florile ce le poarta numele, cu puteri magice si efecte tamaduitoare pentru multe boli. Cu trupuri zvelte, vesminte stravezii si parul de culoarea aurului, Zanele se prind de mana, intr-o hora ametitoare, desprinsa parca din alta lume.

Traditii si superstitii

Romanii inchina Soarelui focuri impresionante in ziua de Sanziene, pentru ca „relele” sa dispara, spiritele malefice sa plece, iar trupul si sufletul sa se purifice. Fetele nemaritate isi pun flori de sanziene sub perna, pentru a-si visa ursitul. Dimineata, fetele pornesc pe camp, pentru a culege flori de sanziene, pe care le impletesc in cununi si le inchina Soarelui. Mai mult, ziua de Sanziene, reprezinta prilejul pentru a culege si alte plante tamaduitoare, utilizate ca leac pentru diferite suferinte, pe tot parcursul anului. Roua proaspat culeasa de pe sanziene sau alte plante, devine apa vie si, prin spalarea cu ea pe fata, are rolul de a proteja de boli si necazuri. Batranii spun ca cel care vede hora Zanelor in noaptea de Sanziene ramane mut sau este slutit pentru tot restul vietii.

Noaptea miracolelor

Se crede ca noaptea ce precede aceasta zi este magica, se deschid Cerurile, aceeasi lumina care este Sus, este si jos, minunile sunt posibile, depinde ce ne dorim, iar fortele benefice, cat si cele malefice, ating apogeul. E un moment bun pentru a-ti pune dorinte si pentru a te ruga. Se spune ca, daca stai treaz sau te plimbi in aceasta noapte, vei avea parte de multe semne si intamplari ciudate, pentru ca orice este posibil atunci cand Cerurile sunt deschise. E noaptea zanelor, a florilor, a descantecelor, a Iubirii.

  “Du-te soare, vino luna,

Sanzienele imbuna,

Sa le creasca floarea floare,

Galbena, mirositoare,

Fetele sa o adune,

Sa o prinda in cunune,

Sa le prinda-n palarie,

Strturi pentru cununie,

Boabele sa le rasteasca,

Pana-n toamna sa nunteasca.”