Opozitia israeliana a ajuns la un acord pentru a forma un guvern fara principalul partid al tarii, Likud, punand astfel capat la 12 ani de guvernare a prim-ministrului Benjamin Netanyahu.
Pana acum seful opozitiei, Yair Lapid, liderul celui de-al doilea cel mai votat partid la ultimele alegeri, Yesh Atid, a ajuns la o intelegere cu Neftali Bennet, de la Yamina, si cu alte sase formatiuni pentru a forma noul executiv care va inca trebuie aprobat de Parlament.
Aceste opt formatiuni concentreaza un total de 62 de locuri din cele 120 pe care le are Kneset (Parlamentul), ceea ce inseamna o majoritate suficienta pentru a guverna, dar instabila.
S-ar putea sa mai ramana surprize. Netanyahu incearca sa saboteze acordul in cele 10-12 zile ramase in functie, facand apel la parlamentarii de dreapta care ar putea fi incomod de acordul incheiat de liderii lor.
Chiar daca se formeaza un nou executiv, coalitia va avea o viata dificila, deoarece acopera aproape intreg spectrul politic israelian, de la extrema dreapta ultra-nationalista pana la stanga si un partid arab, cu pozitii uneori ireconciliabile. Acest lucru este evident, de exemplu, in ceea ce priveste problema palestiniana: in timp ce unele parti apara direct anexarea Cisiordaniei, altele sustin in continuare o solutie cu doua state.
Distributia taxelor este, de asemenea, neclara. Se stie doar ca Lapid si Bennet vor alterna cate doi ani in functia de prim-ministru si de ministru de externe.
O coalitie instabila de opt partide
De la crearea sa si pana de curand, politica israeliana a fost dominata de doua optiuni politice majore: stanga, identificata cu Partidul Laburist (HaAvodah, in ebraica, fondat in 1930) si dreapta, reprezentata de Partidul Laburist din anii 1970.
Ambele formatiuni sunt considerate moderate si nationaliste si ambele au fost capabile, cand a venit momentul, sa formeze guverne cu forte mai mici sau de unitate nationala si sa negocieze pacte cu aliatii sau inamicii Israelului.
Cu toate acestea, politica israeliana s-a diversificat in ultimele decenii si a fost nevoie de opt partide pentru a-l detrona pe Netanyahu.
Yesh Atid (Hay futuro)
Formatia lui Lapid este considerata centrista si pentru o perioada a cooperat cu partidul lui Benny Gantz. Are 17 locuri in Knesset.
Lapid, un cunoscut jurnalist, a intrat in politica in 2012 pentru a oferi o alternativa centrista, laica si progresista, dar a ajuns, pentru scurt timp, sa faca parte dintr-unul dintre guvernele lui Netanyahu, in calitate de sef al Finantelor.
Liberal din punct de vedere economic, partidul apara lupta impotriva coruptiei, recrutarea egala (intr-o tara in care religiosii ultra-ortodocsi sunt scutiti de serviciul militar) si drepturile comunitatii LGTBI.
In ceea ce priveste problema palestiniana, el este ambiguu: desi este angajat pentru o solutie cu doua state, intentioneaza sa mentina marile asezari ale colonistilor din Cisiordania ocupata, ilegale conform rezolutiilor ONU.
Yamina
Cu doar 7 locuri, partidul ultra-nationalist si religios Naftali Bennet ii reprezinta pe colonistii evrei din Cisiordania.
Bennet, la fel ca multi lideri politici israelieni, a colaborat si cu Netanyahu la un moment dat in cei 12 ani la putere. El a detinut portofolii precum Aparare sau Educatie si a fost cheie in multe dintre coalitiile care l-au mentinut pe Netanyahu la putere din 2013 pana in 2020.
Un sustinator al consolidarii „identitatii evreiesti” a Israelului, Yamina se opune existentei unui stat palestinian si pledeaza pentru anexarea deplina a Cisiordaniei.
Kahol Lavan
Opt locuri. Numele formatiei lui Benny Gantz se refera la culorile drapelului israelian.
Gantz a fost principalul adversar si partener al lui Netanyahu in ultimii ani. Dupa alegerile din martie 2020, care au avut loc dupa un an de blocaj politic, Gantz a incercat sa formeze un guvern fara Likud, dar nu a reusit si a ajuns sa cada de acord cu Netanyahu asupra unui guvern de coalitie si alternanta in functia de prim-ministru. Esecul acelei coalitii a dat nastere unui alt ciclu electoral care ar trebui sa se incheie cu formarea executivului Lapid.
Considerat un centrist, unul dintre conflictele care au dus la despartirea de Netanyahu a fost ca Gantz a fost reticent in a accepta planul de pace al lui Donald Trump, pe care palestinienii l-au respins categoric, preferand in schimb sa continue negocierile.
Israel Beitenu
Sapte locuri. Condus de fostul ministru al Apararii Avigdor Lieberman, fostul ministru al Apararii al lui Netanyahu si considerat un soim in politica israeliana. Este un partid nationalist de dreapta care reuneste un numar mare de voturi de evrei rusi care au emigrat in Israel dupa caderea URSS si anii urmatori.
Apara solutia a doua state, dar cu schimb de teritorii si populatie, astfel incat coloniile din Cisiordania sa fie incorporate in Israel si sa se mentina majoritatea evreiasca a statului.
Tikvah Hadasha (Noua Speranta)
sase locuri. Partidul de dreapta condus de fostul ministru al Educatiei Gideon Saar, este o excizie a Likudului. El are un acord cu Yamina pentru a-si adauga voturile.
Saar se opune solutiei cu doua state, propune anexarea Cisiordaniei si integrarea palestinienilor in Iordania.
HaAvodah (Partidul Muncitoresc)
Sapte locuri. Unul dintre partidele istorice ale Israelului si formatiunea dominanta pana la sfarsitul anilor 1970, a fost redus de-a lungul timpului la o formatiune minora. In trecut, el a format guverne de coalitie atat cu Likud, cat si cu Netanyahu insusi, precum si cu partide din stanga sa.
Social-democrat economic, el apara formula „securitate si pace” cu palestinienii si solutia celor doua state. Liderul sau actual este Merav Michaeli, singura femeie care a semnat pactul de guvernare.
Merita
Numele sau poate fi tradus ca „Forta” sau „Energie”. Are 6 locuri. Laica, de stanga si pacifista, aceasta formatie a fost in mod traditional cea mai inclinata sa fie de acord cu palestinienii, sa paralizeze asezarile din Cisiordania si sa recunoasca un stat alaturi de Israel.
A colaborat de mai multe ori cu laburistii, iar in 1992 a facut parte din guvernul lui Isaac Rabin care a semnat Acordurile de la Oslo cu palestinienii. Candidatul sau a fost Nitzam Horowitz.
Raam
patru deputati. Marea noutate a executivului este intrarea unui partid arab, in acest caz tot islamist. Liderul sau, Mansur Abbas, a negociat pana la capat si in circumstante foarte dificile, conditionat de bombardarea Gazei si de protestele si ciocnirile neobisnuite din orase mixte (cu o prezenta araba semnificativa). Aceste incidente au pus in pericol incorporarea lui Abbas in acord si majoritatea necesara pentru formarea unui guvern.
Multi arabo-israelieni si alte organizatii care ii reprezinta l-au criticat pe Abbas pentru ca a intrat intr-un guvern care va mentine ocupatia.
Raam isi concentreaza alegatorii in Neguev (sudul tarii), apara solutia a doua state, cu Ierusalimul drept capital comun si drepturi egale pentru arabo-israelieni.
Prioritatea: mentinerea consensului pentru redresarea economiei
Noul guvern va trebui sa se confrunte cu provocari diplomatice, economice si de securitate dificile. Recuperarea sau nu a procesului de pace inexistent cu palestinienii; mentinerea armistitiului cu Hamas in Gaza; posibila revenire a SUA la pactul nuclear cu Iranul; relatia cu administratia Joe Biden; sau ancheta pentru crime de razboi de catre Curtea Penala Internationala sunt cateva dintre ele.
O sursa implicata in negocieri a declarat pentru Reuters ca cabinetul va incerca sa mentina consensul evitand cele mai arzatoare probleme ideologice. Bennet a declarat ca toate partile vor trebui sa gaseasca compromisuri pentru a face fata primei prioritati: redresarea economiei dupa pandemia de coronavirus.
Datoria publica a ajuns la 72,4% in 2020, cand era de 60% in 2019, iar deficitul a crescut de la 3,7% la 11,6% in aceeasi perioada.
Dar principala provocare pentru noul executiv va fi sa se stabileasca. Un membru Yamina a anuntat deja ca ar putea vota impotriva, altii si-au exprimat indoielile, ba chiar au existat amenintari cu moartea, astfel ca urmatoarele zile vor fi decisive pentru continuarea negocierilor si incercarile de a ajunge la acorduri care sa garanteze voturile necesare.
In plus, partile excluse din noul Executiv, inclusiv Likud-ul lui Netanyahu, au posibilitatea de a contesta legalitatea acordurilor incheiate, in incercarea de a impiedica formarea acestora.
