Gelurile de dus si sapunurile nu au existat dintotdeauna, iar stramosii nostri se confruntau cu multe probleme de igiena din aceasta cauza. Sa vedem cum se ingrijeau persoanele din trecut si cat de norocosi suntem ca traim in acest secol!

Evul Mediu a reprezentat un adevarat cosmar din punct de vedere al igienei personale si al bolilor transmisibile. Igiena dintilor era cea mai afectata, chiar si cei mai bogati oameni avand probleme cu dantura. Pentru curatarea dintilor si improspatarea respiratiei, in secolele XIV-XVIII, oameniii mestecau ierburi dupa fiecare masa si isi stergeau dintii cu o carpa.

Incepand cu anii 1700, au inceput sa apara primele danturi cu dinti din aur sau portelan. Pierre Fauchard, supranumit “parintele stomatologiei moderne” a fost printre primul dentist care punea plombe si imbraca dintii pacientilor. Ca metoda de prevenire a cariilor, pacientii erau sfatuiti sa isi clateasca gura cu propria urina, deoarece lichidul continea amoniac.

Tot in evul mediu s-au modernizat si toaletele, chinezii find primii care au imbunatatit semnificativ igiena in acest caz. Lana, canepa sau dantela erau materiale folosite in locul hartiei igienice de astazi. Oamenii saraci foloseau mainile, diferite frunze, iarba, nisip, zapada, fan sau orice altceva aveau la indemana. Saracii nu aveau toalete, iar familiile regale aveau o bucata de lemn cu o gaura pe post de toaleta, excrementele ajungand in acest caz direct intr-o groapa sapata in pamant.

Tot in evul mediu, imbaierea era o practiga pagana, in timpul careia diavolul putea intra in corpul pacatosului. Mai mult decat atat, spalatul se considera ca dauneaza grav sanatatii, si din aceasta cauza preferau sa nu se spele. In timpul ciumei negre, lucrurile s-au schimbat putin, si tot mai multe persoane au inceput sa se spele pe maini cu apa calda, vin cald sau chiar otet.

Astfel, spalatul era un moft scump, accesibil doar oamenilor instariti, deoarece presupunea incalzirea apei cu lemne. Barbatii erau cei care faceau primii baie, urmati de catre femei, de cele mai multe ori in aceeasi apa. Mai tarziu, fetele din familii regale aveau la dispozitie tot felul de uleiuri si arome aduse din colturi indepartate ale lumii pentru imbaiere.

In trecut, oamenii acopereau podelele murdare cu paie, transformandu-le in surse de infectie. Paduchii erau ceva absolut normal, iar persoanele bogate se radeau in cap si purtau peruci pentru a nu se contamina. Chiar si asa, dupa un anumit timp, perucile erau infestate cu paduchi si trebuiau schimbate.