Afran, un sirian de origine kurda, simte ca Polonia si Belarus s-au jucat cu viata lui – si cu viata multora ca el – ca o minge de ping-pong. „Belarusii ne trimit pe pamantul polonez, iar polonezii ne trimit inapoi. Asa din nou si din nou”, spune el. Abdul, tot sirian, isi aminteste de cele opt zile pe care le-a petrecut in pamantul nimanui, intr-o padure de granita intre cele doua tari. „Am stat patru zile fara mancare sau bautura”, isi aminteste el.
Acestea sunt cateva dintre zecile de marturii adunate de organizatia Human Rights Watch (HRW) in raportul Die here or go to Polonia, publicat miercuri. Organizatia documenteaza acolo incalcarea drepturilor pe care ambele tari au efectuat-o impotriva migrantilor intr-o criza instigata de regimul lui Aleksandr Lukasenko ca raspuns la sanctiunile europene si care serveste ca exemplu al noilor conflicte ale secolului XXI – care se misca intr-un zona gri intre pace si razboi – si impotriva careia Bruxelles-ul ia deja masuri punitive.
In timp ce liderii iau decizii politice, mii de oameni au ramas prinsi in ceea ce HRW numeste „un limb disperat” la granita celor doua tari, intr-o situatie de incalcare flagranta a drepturilor si care ii lasa uneori in pericol de moarte. Dupa ce au fost incurajati sa calatoreasca la Minsk, capitala Belarusului, din tarile lor de origine de catre agentiile de turism locale in speranta de a trece ulterior pe teritoriul Uniunii Europene, agentii polonezi le impiedica intrarea sau ii returneaza pe cei care au reusit sa treaca granita.
Autoritatile din Belarus, la randul lor, ii bat si ii retin pe cei care intra din nou in tara, impingandu-i sa reintre in Polonia. „Incapabili sa mearga inainte sau inapoi, multi petrec cateva zile fara adapost sau fara acces la servicii umanitare, ducand la deces, hipotermie sau alte boli si rani”, spune raportul ONG, care concluzioneaza concludent ca Belarus si Polonia impartasesc responsabilitatea acestui ajutor umanitar. criza.
Lydia Gall, unul dintre cercetatorii HRW care a calatorit in zona de frontiera in octombrie pentru a afla despre situatie, descrie unii migranti ca fiind „extrem de obositi, fara speranta si foarte frica atat de autoritatile belaruse, cat si de cele poloneze”. Intr-o convorbire telefonica de la Budapesta, Gall asigura ca cel mai rau lucru pentru acesti oameni nu au fost zilele de frig, foame, sete si incertitudine care au trecut pana cand au reusit sa intre in Polonia, ci mai degraba ca adevaratul „iad” a inceput din momentul in care au inceput. sosit.ca autoritatile locale i-au interceptat si i-au returnat in Belarus.
„Ni s-au spus cazuri de batai sau paznici care ofera apa murdara sau radeau de oameni epuizati care nu mancasera sau nu bausera de mult. Si acest tratament a fost dat atat barbatilor, cat si femeilor si copiilor ”, spune Gall, cercetator senior in divizia pentru Europa si Asia Centrala a HRW.
Daca tratamentul in Belarus este foarte prost, lucrurile nu merg nici pe cealalta parte a granitei. Cercetatoarea critica in principal autoritatile poloneze ca au separat familiile care ajung pe pamantul ei. Raportul explica ca, in timp ce persoanele ranite sau bolnave sunt duse la spital, rudele lor sanatoase sunt returnate fara ceremonie, incalcand standardele europene si poloneze. Sunt reveniri fierbinti in care nimeni nu intreaba de circumstantele persoanelor care trec granita de est a Uniunii Europene.
In timpul pregatirii raportului, au fost documentate 13 decese de migranti. Desi nu se cunoaste numarul persoanelor care au trecut granita, presa poloneza a raportat in luna noiembrie a peste 30.000 de incercari de a o trece de la inceputul anului. Asta nu inseamna ca sunt 30.000 de migranti, deoarece multi dintre ei incearca de mai multe ori sa intre pe teritoriul european. Un purtator de cuvant al guvernului din Belarus a declarat ca pe 18 noiembrie erau 7.000 de migranti in tara sa.
Raportul HRW insista asupra responsabilitatii impartasite de cele doua tari, si de intreaga Uniune Europeana, intr-o criza care a fost generata de Belarus. Raportul face o serie de recomandari tuturor autoritatilor implicate. Guvernul Lukasenko cere sa puna capat tuturor abuzurilor comise impotriva migrantilor, cum ar fi jafurile, violenta si detentiile in spatii deschise fara adapost, mancare sau apa. El solicita autoritatilor poloneze sa puna capat expulzarilor colective si sa puna capat abuzurilor. Iar ONG-ul cere ca Uniunea Europeana sa insiste ca toate actiunile statelor membre trebuie sa respecte drepturile migrantilor, precum si sa faca presiuni asupra Poloniei pentru a facilita accesul in zonele de frontiera limitate organizatiilor umanitare,
Gall nu egaleaza responsabilitatea fiecareia dintre parti, dar insista asupra complicitatii pe care cele doua tari o dau dovada in aceasta situatie. „Expulsarile colective nu au locul in normele internationale. Si Lukasenko da dovada de un cinism oribil in tratarea oamenilor. Nu este vorba despre cine este mai responsabil, ci ca fiecare parte sa accepte ca nu poate continua cu aceste comportamente”, conchide coautorul raportului.
