Cat de utila poate fi hipnoza in tratarea bolilor?

Desi exista inca cateva domenii neexplorate in care ar putea fi aplicata, hipnoza este bine stabilita ca instrument pentru abordarea durerii cronice si acute , anxietatii si depresiei , insomniei , fumatului si obezitatii , precum si in alte domenii ale medicinei, cum ar fi pregatirea pentru interventii chirurgicale sau nastere , in oncologie , afectiuni gastrointestinale , astm sau hipertensiune arteriala . Poate fi folosit si in tulburarile de conversie (psihosomatice) si pentru a promova schimbari in aspecte specifice ale personalitatii, cum ar fi stima de sine , securitatea sau fobiile legate de examene . Dar nu este niciodata o terapie curativa.

„In realitate, hipnoza este un proces natural inerent fiintelor umane. Nu este nimic altceva decat capacitatea de a concentra atentia pe ceva foarte specific. Daca ne conectam cu anumite probleme mai mult emotional decat rational, parca totul curge si este mai natural si mai simplu”, spune psihologul Lorena Belmonte, profesor la Universitatea din Murcia (UMU) cu o vasta experienta in hipnoza clinica, care asigura ca Din din punct de vedere stiintific, „hipnoza este un instrument de psihoterapie care, bine inteles si lucrat, ofera indirect persoanei acces la propria minte, permitand schimbari mai naturale, mai usoare si mai rapide .”

Hipnoza functioneaza pe informatii inconstiente

Procesul hipnotic functioneaza din intelegerea creierului inconstient, care este de obicei mai legat de emotii, cu partea noastra automata. Potrivit lui Belmonte, informatiile sunt stocate de-a lungul vietii noastre in zona creierului pe care o identificam de obicei cu emisfera dreapta. O mare parte a fost constienta, dar poate inceta sa mai fie asa din cauza anumitor circumstante sau pentru ca facem asocieri de care nici nu ne dam seama. „Si in final asta, dintr-un loc cognitiv, se transforma in modele de gandire, asocieri, moduri de a simti, de a gandi si de a actiona care sunt conectate la personalitatea noastra”, adauga psihologul pentru a sublinia ca procesul hipnotic se realizeaza „prin un limbaj fara mesaje directive si cautand o modalitate prin care creierul sa gaseasca cai alternative de a gasi o solutie la problema.”

Exista doua tipuri de hipnoza : clasica , care are o abordare mai directa si generala, cu sugestii specifice si clare despre subiectul care aduce o persoana la consultatia de sanatate mintala. Este hipnoza pe care o avem cel mai mult in cap, cu fraze de genul „o sa simti ca bratul tau devine din ce in ce mai greu…”, in timp ce pacientul percepe ca capacitatea de concentrare a acestuia creste. Si se lucreaza si asa-numita hipnoza Ericksoniana , care foloseste metafore adaptate dimensiunii pacientului si, pe langa faptul ca ii ajuta sa se conecteze cu problema lor, are un simbolism care permite o mai buna adaptare a inconstientului. Este mai subtil decat hipnoza clasica.

„Cand lucram cu hipnoza cautam sa intelegem semnificatia simptomului, in cazul in care persoana le are, pentru ca nu merg intotdeauna la consultatie pentru o tulburare psihologica. Exista si oameni care doresc sa isi lucreze concentrarea , de exemplu in fata opozitiei, sau care doresc sa-si imbunatateasca anumite parti ale stimei lor de sine”, subliniaza el, rezuminand ca procesul hipnotic este despre „defalcarea a ceea ce este intamplarea pacientului si sensul a ceea ce i se intampla, ceva asemanator cu ceea ce se lucreaza in mod constient in psihoterapie.”

Principalele mituri ale hipnozei

Belmonte vrea sa fie absolut clar ca hipnoza nu este un proces in care se pierde controlul sau voluntariatatea si nici in care cineva adoarme. „Toti suntem hipnotizabili, deoarece toata hipnoza este autohipnoza pentru ca este un proces mental pe care il genereaza cineva, un proces de focalizare atentionala. Este fals ca in stare de hipnoza poti spune sau face ceva impotriva vointei tale , nici ca poti ramane in stare de transa”, subliniaza el, adaugand ca hipnoza nu vindeca tulburarile, ca este un instrument psihologic care serveste, impreuna cu psihoterapia, pentru a trata simptomele sau a genera schimbari. „ Si nici nu ne permite sa crestem memoria dincolo de ceea ce avem , nici sa ne amintim lucruri care au fost uitate, nici sa luam in considerare vietile trecute”, insista el.

Dimpotriva , exista suficiente dovezi stiintifice despre beneficiile acestui instrument psihologic in diverse tulburari si contexte: imbunatateste tratamentul psihologic, efectele terapiei sunt mai lungi in timp si durata tratamentului este redusa .               

Cum este o sedinta de hipnoza?

O sedinta de hipnoza consta practic intr- un interviu, intrare, interventie si iesire din transa , desi, in functie de faptul ca lucrezi cu hipnoza clasica sau ericksoniana, se identifica pasi oarecum diferiti.

„In functie de personalitatea fiecarui pacient, capacitatea lor de a se conecta cu ei insisi este antrenata prin teste de sugestie, astfel incat sa se poata deconecta de la mesajul constient chiar daca psihologul este cel care vorbeste. „Acest lucru implica faptul ca persoana nu rationalizeaza limbajul”, explica Belmonte, aratand spre relaxare si vizualizare ca strategii pentru ca pacientul sa se relaxeze la nivel fizic si mental. Ulterior, vor fi folosite anumite tehnici pentru a facilita aceasta stare psihica care, in functie de curentul teoretic aplicat, pentru unii oameni poate fi o stare de constiinta mai mult sau mai putin disociativa, in timp ce pentru altii ar fi asemanatoare starii de constient, desi mai hipervigilenta. .

„Odata ajunsa in aceasta stare, partea terapeutica este introdusa intr-un mod care ne permite sa ajungem la partea inconstienta a persoanei care lucreaza cu propriul limbaj: cum ar dori sa se simta, cum ar dori sa nu mai fie intr-un anumit fel sau cum ei ar construi procesul pentru a-l atinge…”. Pacientul insusi are propriul sau proces hipnotic care implica din partea hipnotizatorului o cadenta, un ton al vocii, o adaptare la persoana, care este insotita de muzica de fundal. Toate acestea sunt inregistrate si pacientul le asculta. Pe masura ce se vad schimbari, hipnoza este adaptata la persoana. Asta ar fi autohipnoza. „Practic este ca si cum ai face psihoterapie, dar intr-un mod nerational, fara a trece prin filtrul ratiunii”, argumenteaza Belmonte.

Sesiunile sunt de 45 de minute. Primele sunt evaluarea si intelegerea a ceea ce se intampla cu persoana, daca vrea sa lucreze la asta si cum. Mai tarziu ei merg la „antreneaza” starea hipnotica. Procesul de hipnoza dureaza aproximativ o jumatate de ora, folosind prima parte a timpului pentru a vorbi despre evolutia dintre sesiuni si ultimele minute pentru a face schimb de senzatii despre sesiunea curenta. Numarul de sedinte necesare pentru a obtine rezultate bune depinde de multe variabile, dar daca se intelege ca munca hipnotica este potrivita pentru interventie, de obicei sunt necesare intre doua si sase sedinte. 

„ Se imbina intotdeauna cu psihoterapie si, in unele cazuri, cu tratament farmacologic. Incepem cu sedintele de interviu si psihoterapie si includem lucrul cu hipnoza in anumite sedinte, desi anumite cazuri pot fi abordate direct prin hipnoza. Depinde de simptomele anterioare ale persoanei si de modul in care este adaptarea acesteia in diferitele domenii ale vietii (munca/academic, timp liber/ timp liber, relatie, creativitate si social)”, comenteaza psihologul.

Exista oameni mai susceptibili de a fi hipnotizati?

Cele mai increzatoare personalitati cu mai putina tendinta de a controla sunt mai hipnotizabile, iar femeile mai mult decat barbatii , potrivit Belmonte. In ceea ce priveste varsta, pe masura ce se imbatraneste, usurinta de a intra intr-o stare hipnotica scade, intervalul intre 9 si 12 ani fiind varsta la care are cea mai mare sugestibilitate. Dar acest psiholog afirma ca, in general, hipnotizabilitatea este legata de inteligenta. „Pentru a fi hipnotizat, se cere o inteligenta medie si un nivel cultural mediu-inalt daca vorbim de lucru psihologic cu hipnoza, care nu este acelasi lucru cu a fi hipnotizat la nivel de emisiune, care este folosirea hipnozei la televizor”.

Pe de alta parte, nu toata lumea accepta hipnoza ca terapie psihologica si cei care nu sunt constienti de proces se tem de ceea ce se poate intampla. „Daca pacientul o cere, de obicei nu le este greu sa o inteleaga, dar cand o ridic in contextul terapiei, unii oameni manifesta reticenta sau neincredere. In aceste cazuri, psihoeducatia despre hipnoza poate fi facuta pentru a o demistifica si a o intelege.”

In ce tulburari psihologice este cea mai eficienta hipnoza?

Gama de aplicatii ale hipnozei este din ce in ce mai larga. Acest instrument este utilizat in simptomele de conversie de toate tipurile, cum ar fi paralizia; crize de conversie, cum ar fi alterarile pseudoneurologice (care nu sunt). Este folosit si pentru gestionarea concentrarii, dar atata timp cat dificultatile la polul atentional sunt excluse.

Pe de alta parte, hipnoza poate completa tratamentul pentru anxietate si depresie . In anxietatea pentru simptome reziduale, care sunt adesea conditionate de simptome fizice (ameteli, lene…); sau pentru partea psihologica a depresiei, deoarece evident partea neurochimica este tratata cu antidepresive.

In domeniul durerii, exista o multime de dovezi stiintifice ale utilitatii hipnozei , atat pentru durerea psihosomatica, cat si pentru durerea psihogena (care nu este inteleasa din punct de vedere medical dar incurajeaza persoana sa se supuna mai multor consultatii pentru a intelege de ce doare) .cap, spate etc., daca „nu exista nimic”), ca pentru durerea cronica sau acuta reala. „In ambele tipuri de durere, hipnoza este destul de utila ca o invatare a mintii care ajuta la modularea senzatiei dureroase intr-un alt mod”, adauga Belmonte, explicand ca conversia sau simptomele psihosomatice inseamna transformarea simptomelor emotionale in simptome fizice, cum ar fi paralizia picioare, lesin, surditate sau rigiditate, printre altele.      

Hipnoza in tulburarile de alimentatie

Ceea ce nu este recomandat este lucrul cu hipnoza daca pacientul nu are incredere in instrument sau in cazuri de epilepsie sau tulburari de spectru psihotic. O abordare mai noua este cea a tulburarilor de alimentatie .

Expertul afirma ca in tulburarile grave precum anorexia nervoasa care restrictioneaza alimentatia, prezinta distorsiuni corporale, cu varsaturi si disfunctii cognitive la acel moment, hipnoza nu ar fi aplicabila . „Inainte de a aborda hipnoza, psihiatrul ofera medicamentele adecvate pentru a lucra apoi la constientizarea bolii si a simptomului la nivel comportamental. Ulterior, cand pacienta este mai functionala si patologia ei este mai controlata, se pot stabili obiective specifice, cum ar fi relatia mai buna cu corpul ei. Toate acestea sunt construite printr-o metafora”, spune Belmonte.

Hipnoza are un loc in tulburarile de alimentatie atunci cand sunt gestionate cele mai acute simptome (varsaturi, restrictii alimentare, alimentatie excesiva…), cand pacienta este constienta de boala si cand urmeaza un tratament voluntar. In aceasta situatie favorabila, hipnoza poate fi folosita pentru a imbunatati stima de sine generala, conceptul de sine corporal si anxietatea. Si mai precis, ajuta la reintroducerea alimentelor interzise, ​​la prevenirea recaderilor, la asocierea alimentelor cu senzatii pozitive , la admiterea sugestiilor de satietate adecvata, la reducerea hiperactivitatii, a distorsiunii corpului, a imaginii corporale, chiar la imbunatatirea aportului prin deconditionarea fricii.

Cheile hipnozei

• Hipnoza este un instrument psihologic care imbunatateste alte tratamente.
   
• Toata hipnoza este autohipnoza.
   
• Nu iti pierzi cunostinta si nici nu adormi.
   
• Nimeni nu va poate manipula mintea intr-o stare hipnotica.
   
• Ar trebui aplicat numai de catre profesionisti din domeniul sanatatii cu cunostinte despre mintea umana.
   
• Hipnoza in sine nu vindeca nicio boala psihica.