Frica de intuneric este o frica fara gravitate si foarte frecventa. Nu cunosc nici un copil caruia sa nu-i fi fost, intr-o perioada sau alta, pentru mai mult sau mai putin timp, frica de intuneric. Se manifesta prin reactii de anxietate mai mult sau mai putin intense.

Daca aceasta frica apare noaptea, atunci cand copilul se trezeste, se va manifesta prin tipete, plansete, sau prin venirea copilului in patul parintilor. Daca apare seara, se va manifesta prin refuzul de a se culca singur, prin plansete si comportamente potrivnice.

Cauzele acestei frici sunt multiple. Copilul o va pune pe seama unui cosmar, a fricii de monstrul ascuns de sub pat sau, poate a fricii de hoti. De pe la doi ani, copilul are o imaginatie foarte productiva, care ii va alimenta ingrijorarile. Chiar daca pentru noi nu sunt decat fantezii, pentru copil este vorba de spaime reale.

Motivele profunde sunt putin diferite. Intunericul aduce cu el pierderea reperelor. Este cu siguranta perturbat atunci cand se trezeste, dezorientat, intr-o lume de umbre obscure si de zgomote stranii care se aud noaptea, chiar si in cele mai linistite apartamente.

Un alt motiv al acestei frici este angoasa despartirii si a abandonului, care ramane foarte activa pana pe la patru ani. Pe masura ce creste, copilul va gasi si va organiza mijloace de aparare care ii vor permite sa faca fata acestei anxietati. Cand se va apropia de sase ani, va face mai bine distinctia intre real, posibil si imaginar. Va fi capabil sa-si tina la distanta gandurile inspaimantatoare si ii va fi mai putin frica de intuneric.

Ce ai putea sa faci ca sa-l “vindeci” de teama de intuneric?

Nu ridiculiza nicioadata teama copilului si nu rade de el. Vorbeste cu copilul, asezandu-te langa el, pe intuneric, daca se poate, pentru a afla de ce anume ii este frica exact. Uitati-va impreuna la umbrele din camera, aprinde lumina si explica-i de unde provin. Daca este destul de mare, cere-i copilului sa-si deseneze frica. Nu poti combate decat ceea ce cunosti. Daca este nevoie, lasa-i o veioza aprinsa in camera intr-un loc in care nu va produce multe umbre.

In cazul in care cel mic se trezeste noaptea, aceasta ii va permite sa se orienteze si sa stie repede unde se afla. Unii copii nu dorm linistiti decat daca usa este intredeschisa, iar lumina pe hol aprinsa. Nu ai de ce sa nu accepti acest lucru. Bininteles ca fricile nu dispar decat atunci cand ne confruntam cu ele. Frica de intuneric este normala si va disparea de la sine, dar copilul nu trebuie fortat sa stea intr-o obscuritate care-l inspaimanta. Pentru el, chiar sa doarma singur este un lucru dificil.
Daca in timpul noptii copilul te striga, mai intai aprinde-i incetisor lumina. Ajuta-l sa se orientaze (sa-si gaseasca ursuletul, paturica etc.) Dupa aceea linisteste-l cu: “Totul e bine, mama si tata sunt langa tine, nu ti se poate intampla nimic, totul este in regula.” Foloseste timpul zilei pentru a imblanzi frica de noapte. O idee ar fi sa-i creezi un coltisor intunecat in care copilul sa se joace singur. Poti juca cu el “baba oarba” Cand va sti s-o floseasca, cumpara-i o lanterna.
Invata-l cateva fraze ”magice” care il vor ajuta in caz de nevoie, sa se lnisteasca singur. “Totul e bine, nu are de ce sa-mi fie frica, aici nimic nu-mi poate face rau.” In spatele “fricii de intuneric” copilul poate ascunde in realitate frica de despartire. In acest caz, trebuie puse in practica metodele obisnuite: ritual  constant , momente de tandrete inaintea despartirii, fermitate linistitoare.

Daca nimic nu da rezultate, s-ar putea sa fie vorba de o tulburare de somn, care se va manifesta in momentul adormirii. Daca e nevoie va trebui sa consulti un psiholog. Incurajeaza intotdeauna eforturile si succesele copiilor.