Sunteti impreuna tot timpul, rezistati cu greu unul fara celalalt si, in situatiile in care va vedeti totusi nevoiti sa va lipsiti, fie si pentru putin timp, de prezenta jumatatii voastre, aveti impresia ca timpul se incapataneaza sa treaca cu lentoarea unui melc negrabit. In tot ceea ce faceti, aveti nevoie de confirmarea iubitului/iubitei voastre si nu parcurgeti nici un pas unul fara stirea celuilalt. 

Pentru anumite persoane, dependenta care se instaleaza in cuplu, este semnul absolut de romantism si sinceritate a sentimentului de dragoste; pentru altii insa, ea indica o slabiciune si o vulnerabilitate nejustificate.

Care sunt limitele in care ar trebui sa se desfasoare aceasta dependenta, inevitabila, pana la urma, in relatia de prietenie? Cine stabileste granitele normalitatii? Este OK sa ii cer mereu parerea in legatura cu deciziile care ma privesc, sau este prea mult? Exagerez daca nu vreau sa merg la ziua unui amic bun pentru ca nu poate fi prezent/a si prietenul/prietena meu/mea?

Vulnerabilitatea si dependenta

Depedenta este strans legata de vulnerabilitate, o vulnerabilitate asumata de fiecare atunci cand intra intr-o relatie de prietenie. Nimeni nu isi cauta un prieten avand pretentia ca acesta sa pastreze distanta, sa nu-l influenteze in niciun fel, sa nu-i cunoasca sufletul decat de la suprafata. 

 Atunci cand renuntam la statutul de „celibatar”, acceptam automat ca o persoana sa treaca pragul intimitatii noastre si, mai mult decat atat, acceptam sa ne creem o intimitate comuna, un spatiu unic pe care il numim „al nostru”. 

Trebuie totusi avut grija ca aceasta vulnerabilitate sa nu devina samanta a unei dependente negative. Daca intelegem vulnerabilitatea ca datoria noastra de a ne pune pe tava in fata celuilalt, cu tot ceea ce suntem noi, sentimentele, gandurile, trairile noastre, este foarte posibil sa devenim si dependenti de cel caruia i-am incredintat totul. 

De aceea, intr-o relatie de cuplu, trebuie sa existe distinctia clara intre ce este „al meu”, ce este „al tau” si ce este „al nostru”. Aceasta distinctie ne va salva individualitatea de la o „mutatie” nedorita, ajutandu-ne sa respectam anumite granite. 

Ne va oferi, totodata, sentimentul de siguranta atat de necesar pentru a ne deschide fara probleme, fara teama ca vom fi raniti sau invadati in intimitatea noastra, ne va oferi puterea de a avea incredere in celalalt si de a acorda incredere la randul noastru.