Milioane de vieti pierdute. Trilioane de dolari daune economice. Peste 120 de milioane de oameni au fost impinsi in saracie extrema. Taxa umana si economica a pandemiei COVID-19 este aproape de neimaginat – o catastrofa care se intampla odata intr-un secol.
Dar, de fapt, pandemia anunta un nou normal – o lume a riscurilor sistemice, in care dezastrele si socurile nu raman locale, dar pot avea consecinte globale imprevizibile si crescande. Omenirea trebuie sa se impace cu fragilitatea noastra si sa tina cont de lectiile dure pe care ni le-a predat COVID-19.
Economiile si societatile noastre sunt din ce in ce mai interconectate. Aceasta este o sursa de prosperitate si eficienta, dar ne face si vulnerabili la contagiune si la crize in cascada. Riscurile globale – pandemii, crize financiare, schimbari climatice – submineaza tot mai mult progresele pe care le-am facut in lupta impotriva saraciei.
Cu exceptia cazului in care ne adaptam, obiectivele de dezvoltare durabila vor fi aproape sigur ca nu vor putea fi atinse.
Care sunt lectiile COVID-19 pentru noi? Ce investitii sunt necesare pentru a reduce riscurile sistemice si pentru a ne pregati mai bine pentru urmatoarea criza? Raportul Natiunilor Unite privind finantarea pentru dezvoltare durabila in 2021stabileste recomandari pentru investitii pe termen lung in prevenire si reducerea riscurilor. De asemenea, identifica masuri pentru a face finantarea dezvoltarii mai rezistenta la socuri si pentru a preveni dezastrele de a desconecta progresul dezvoltarii. Gestionarea riscurilor ar trebui sa fie un aspect de rutina al intregului management financiar. Dar COVID-19 a demonstrat ca acest lucru nu este adesea cazul. Pandemia a expus vulnerabilitati atat in bugetele publice, cat si in bilanturile corporative, care au crescut in ultimul deceniu, lasand tarile slab pregatite pentru criza actuala. Mai mult de jumatate dintre cele mai sarace tari se afla acum in pericol sau sunt expuse riscului de suferinta.
Tarile vor avea nevoie de o abordare multi-instrumentala. De exemplu, gestionarea datoriilor trebuie sa tina cont mai bine de riscurile in crestere.
Sub-secretarul general al ONU pentru afaceri economice si sociale, Liu Zhenmin. Credit: UNDESA / Predrag Vasi?
Imprumutatorii oficiali va pot ajuta. In viitor, acestea ar trebui sa includa in mod obisnuit clauze contingente de stat in imprumuturile acordate tarilor vulnerabile, pentru a avea blocari automate in serviciul datoriilor in caz de dezastre si socuri.
Imprumutatorii pot sprijini, de asemenea, cele mai sarace tari cu mecanisme de transfer de risc si asigurare pentru evenimente cu impact ridicat de joasa frecventa, cum ar fi dezastrele legate de clima, precum si instrumente bugetare, cum ar fi fondurile de urgenta pentru socuri mai frecvente, dar mai putin costisitoare.
O mare parte a lumii corporative a fost, de asemenea, prinsa cu piciorul plat atunci cand a lovit COVID-19, din cauza parghiei ridicate si a lanturilor de aprovizionare just-in-time fara concedieri incorporate pentru a adapta socurile. Pachetele masive de sprijin public au prevenit o criza financiara sistemica si au ajutat multe companii sa reziste furtunii. Dar un astfel de sprijin poate fi mai putin disponibil data viitoare.
Investitorii privati trebuie sa ia in considerare toate riscurile materiale in deciziile lor de investitii – inclusiv riscurile sociale si de mediu pe termen mai lung – la fel cum acum considera din ce in ce mai mult riscurile climatice. Acest lucru va necesita, ca prim pas critic, dezvaluirea obligatorie a impactului asupra mediului, social si asupra dezvoltarii comportamentului corporativ.
Dar nu este suficient doar pentru a gestiona mai eficient riscurile materiale din bilant. Trebuie sa rupem ciclul de cheltuire a unor sume mari pentru sprijinul post-dezastru, neglijand in acelasi timp noile riscuri pe care le cream pe parcurs.
Trebuie sa ne concentram pe investitii in prevenire, in reducerea riscurilor si in rezilienta. Deoarece acestea sunt un bun public, sectorul public trebuie sa preia conducerea pentru a se asigura ca sunt furnizate si finantate.
Factorii de decizie politica trebuie sa se asigure ca stimulentele pentru investitorii privati sunt pe deplin aliniate cu dezvoltarea durabila. Aceasta poate include masuri precum preturi adecvate ale emisiilor de carbon si alte externalitati, interzicerea materialelor plastice de unica folosinta sau cerinte de a efectua diligenta din partea furnizorilor cu privire la riscurile sociale.
Ciclurile politice fac deseori investitii in prevenire – cu recompense incerte sau pe termen lung – par a fi neatractive pentru guverne. Cu toate acestea, finantele publice pot fi un instrument puternic de reducere a riscurilor, prin investitii in atenuarea climei si in rezilienta structurala si societala.
Rezilienta structurala include investitii in infrastructura rezistenta sau sisteme de avertizare timpurie; societatii prin mecanisme de protectie sociala consolidate care pot oferi sprijin rapid si extins in perioade de criza.
Multe tari in curs de dezvoltare vor avea nevoie de sprijin financiar si tehnic suplimentar. De exemplu, programele de ajutor nu au acordat prioritate suficienta consolidarii sistemului de sanatate, ceea ce este crucial pentru supravietuirea urmatoarei pandemii.
Nici o tara nu o poate face singura. Riscurile sistemice tind sa nu respecte frontierele nationale. Atat atenuarea climatului, cat si pandemia COVID-19 subliniaza necesitatea de a lucra impreuna. Nu numai ca tarile in curs de dezvoltare cu resurse limitate au nevoie de sprijin international pentru a aborda consecintele crizei care nu se produc, dar aceste crize nu pot fi rezolvate fara o abordare globala. La fel cum este in interesul tuturor sa aveti vaccinari pentru toti; este la fel de adevarat si pentru caile de dezvoltare neutre in materie de carbon.
Lumea are nevoie de noi forme de cooperare internationala care sa amplifice vocile celor mai vulnerabile tari in procesele globale de luare a deciziilor. Numai atunci cand prioritatile lor sunt reflectate pe deplin, riscurile pentru dezvoltarea lor durabila vor fi abordate in mod adecvat.
