In zilele noastre, intrebarea “cine este cel mai bun fotbalist din lume?” are doar doua variante de raspuns. Cu toate astea, in trecut ne era mult mai greu sa raspundem la aceasta intrebare. “Cel mai bun fotbalist din lume” trebuie sa fie popular, sa aiba rezultate cu echipa de club si cu echipa nationala si sa vina cu ceva inovativ in fotbal. Asadar, pentru ca stilul fotbalistic se schimba de la an la an, am ales sa alegem cei mai reprezenanti fotbalisti din fiecare decada, incepand cu anul 1920. Haideti sa facem impreuna o calatorie prin istoria fotbalului!
Ricardo Zamora (1920-1930)
Ricardo Zamora a fost cel mai mare goalkeeper al Spaniei din acea perioada si poate cel mai mare din istorie. Zamora si-a inceput cariera la juniorii lui Espanyol, dupa care a plecat pentru 3 sezoane la Barcelona. S-a intors la Espanyol si si-a incheiat cariera la Real Madrid. De-a lungul carierei, Zamora a castigat de 2 ori campionatul Spaniei, 5 cupe ale Spaniei, a fost medaliat cu argint la Jocurile Olimpice si si-a reprezentat echipa nationala de 46 de ori. In zilele noastre, premiul anual acordat celui mai bun portar din campionatul spaniol ii poarta numele : Trofeul Zamora.
Giuseppe Meazza (1930-1940)
La fel ca si in cazul lui Zamora, numele lui Meazza dainuieste si in zilele noastre denumind faimosul stadion al lui Inter si AC Milan. Meazza a fost un om de show, un castigator de meci si un geniu fotbalistic. Chiar si in zilele noastre italianl a ramas cel mai bun marcator din istoria lui Inter Milano cu 287 de goluri. A castigat 2 Campionate Mondiale si a bifat peste 50 de selectii in nationala Italiei. Dupa ce si-a petrecut mai mult de 10 ani in tricoul lui Inter, Meazza a jucat si pentru rivala AC Milan timp de 2 sezoane.
Stanley Matthews (1940-1950)
Fanii englezi din anii ’40 au fost norocosi sa vada doua legende pe viu: Tom Finney si Stanley Matthews. In timp ce Finney avea sa-si atinga varful carierei decada urmatoare, Matthews era deja o vedeta a fotbalului. A jucat fotbal profesionist timp de 33 de ani, ultimul lui contact la nivel inalt fiind dupa cea de-a 50-a aniversare. Stanley Matthews a jucat nu mai putin de 800 de jocuri de-a lungul carierei si nu a primit nici macar un cartonas galben! Avea un ritm senzational si era primul in materie de driblinguri. Si-a reprezentat nationala de 50 de ori si va ramane o legenda a fotbalului.
Alfredo Di Stefano (1950-1960)
Anii ’50 au reprezentat o explozie de talent in materie de fotbal. Incepand de la John Charles de la Leeds si pana la Fritz Walter de la Kaiserslautern, jucatori din toata Europa si-au etalat abilitatile si s-au luptat pentru a fi recunoscuti drept “cei mai buni din lume”. De asemenea, sa nu-l uitam pe Just Fountaine. Doar ca, in acei ani, fotbalul cunostea o superputere a jocului care venea din Spania. Era vorba despre Real Madrid, echipa care a castigat 4 Cupe ale Campionilor Europeni si avea in lot numeroase vedete ale vremii. Totusi, jucatorul exponential al Realului anilor ’50 ramane Alfredo Di Stefano. El a fost in teren la fiecare din cele 4 finale si a jucat peste 300 de meciuri pentru club. Curios, dar a fost singurul fotbalist care a reprezentat 3 echipe nationale in cariera: Argentina, Columbia si Spania.
Ferenc Puskas (1960-1970)
Ca si in cazul anilor ’50, anii ’60 au abundat si ei in genii fotbalistice. De la legendarul portar rus Lev Yashin pana la celebrii jucatori ai lui United, George Best si Bobby Charlton, brazilianul Garrincha si faimosul atacant portughez Eusebio. De asemenea, nu trebuie uitat nici Giacinto Facchetti si bineinteles, Pele. Dar eu consider ca jucatorul emblematic al anilor ’60 este Ferenc Puskas, unul dintre acei maghiari magici care au dus Ungaria in finala Campionatului Mondial din 1954. Puskas a marcat 4 goluri din acel tublurator 7-3 pe care Real Madrid l-a reusit impotriva lui Eintracht Frankfurt in finala Cupei Campionilor Europeni din 1960. Puskas a fost, fara indoiala, unul dintre cei mai buni 5 fotbalisti din istorie.
Johan Cruyff (1970-1980)
Anii ’70 au reprezentat o noua epoca de aur a fotbalului. Desi au fost cu totii mari fotbalisti, Hugo Sanchez, Teofilo Cubillas, Falcao, Rivelino, Ruud Krol si duo-ul lui Bayern Munich format din Sepp Maier si Franz Beckenbauer au palit in fata “olandezului zburator” Johan Cruyff. El a devenit un fenomen global in perioada Ajax, dar s-a transferat la Barcelona in 1973. Acolo a castigat o cupa si un campionat al Spaniei, dupa ce cucerise cu Ajax 3 Cupe ale Campionilor. El este cunoscut drept cel mai respectat fotbalist al “fotbalului total” olandez din era lui Rinus Michels.
Diego Maradona (1980-1990)
Fotbalistii anilor ’80 (Michel Platini, Zico, Karl-Heinz Rummenigge, Lothar Matthaus, Dino Zoff sau Franco Baresi) au fost eclipsati de geniul lui Maradona, un fotbalist considerat de multi drept cel mai bun din istorie. Acesta a jucat pentru Boca Juniors si Barcelona, dar este recunoscut pentru perioada petrecuta la Napoli. Si, bineinteles, pentru succesele avute cu echipa nationala a Argentinei. Maradona a castigat o Cupa UEFA si doua campionate ale Italiei cu Napoli si Cupa Mondiala in 1986 cu Argentina.
Michael Laudrup (1990-2000)
Majoritatea fotbalistilor importanti ai anilor ’90 au jucat in campionatul Italiei. Serie A era un campionat interactiv, care oferea un fotbal de calitate si care a dat 9 finaliste ale Cupei Campionilor intre ’89 si ’98. Paolo Maldini, Marcel Dessaily, Roberto Baggio sau George Weah au fost niste nume colosale ale acelei perioade. Cu toate astea, anii ’90 i-au apartinut lui Michael Laudrup, fotbalist la Juventus, Real Madrid si FC Barcelona. Desi a ratat Campionatul European pe care Danemarca l-a castigat in ’92, fiind retras din nationala timp de 3 ani, Laudrup a cucerit 5 campionate ale Spaniei, unul al Italiei si o Cupa a Campionilor. Sa nu mai spunem ca si-a reprezentat tara de peste 100 de ori. Playmakerul danez si-a demonstrat calitatile la Barcelona, dar a fost votat de ziarul Marca unul dintre cei mai buni jucatori ai clubului rival, Real Madrid, pentru care a jucat doar doua sezoane.
Zinedine Zidane (2000-2010)
Zinedine Zidane a fost, intr-adevar, unul dintre exponentii fotbalului modern. Francezul a fost transferat de Real Madrid de la Juventus in 2001 si, in cei 5 ani petrecuti pe Bernabeu, a cucerit numeroase trofee, printre care UEFA Champions’ League, un campionat al Spaniei si a fost numit cel mai bun jucator de fotbal din lume. Echilibrul sau incredibil, viziunea, acuratetea paselor si controlul sublim l-a facut pe Zidane cel mai apreciat jucator al decadei, iar doar Ronaldinho s-a putut compara cu el. Mijlocasul francez a mai castigat si un campionat european si un campionat mondial.
Lionel Messi (2010-prezent)
Decada in care traim are doar doi mari exponenti ai fotbalului de cel mai inalt nivel: Leo Messi si Cristiano Ronaldo. Un fotbal modern, care nu mai are nicio legatura cu stilul jucat de Fontaine si Puskas in anii ’50. La doar 25 de ani, Messi domina detasat acest tip de joc. El joaca intr-o echipa fantastica (FC Barcelona) alaturi de care a castigat 5 titluri in Spania si 3 Ligi ale Campionilor. Messi a fost numit si de 3 ori Balonul de Aur, este cel mai bun marcator din istoria Barcelonei si la ora actuala urmareste doborarea recordului de cele mai multe goluri marcate intr-un an calendaristic. Momentan, acest record este detinut de Gerd Muller, care a marcat de 85 de ori. Messi are 82 de reusite, dar mai e timp pana la finalul lunii decembrie. Este fara indoiala starul acestei decade.
