Dupe incidentul cu “fuga-i rusinoasa dar sanatoasa”, aveam seara de teatru. Spre rusinea mea, n-am mai fost la teatru de ceva ani buni. Relocarea in Voluntari si programul relativ incomod de munca (din acest punct de vedere – spectacolele incep la ora 19.00) + o doza serioasa de comoditate, nu mi-au mai purtat pasii spre asemna institutii de cultura. Dar datorita unei decizii salutare a sotiei, iata-ne cu beletele in pojnar.
Mai dificil a fost sa ajung pana in zona Teatrului National. Am facut o ora si jumate, intr-o aglomeratie fara precedent. Imi epuizasem insa nervii pe acea seara, ma asteptau clipe minunate, ridicarea cortinei, aplauze, oameni de buna calitate in stanga si in dreapta. Piesa pe care urma sa o vedem? Molto, gran’ impressione, cu Mircea Albulescu-cap de afis. De neumblat la TNB ce sint, mi-am parcat masina la Intercontinental, in asa fel incat sa platesc ulterior si niste bani frumosi. Parcarea teatrului era la 8 metri mai incolo, moca.
Erau deja orele 7 aproape, gongul batea la 7, am fugit pe scari, culoare, holuri, am gasit intr-un final sala. Mult tineret spectator, foarte mult, am fost surprins. Si cativa exponenti ai varstei a treia, cupluri in general, imbracati frumos la costum, dichisiti si aranjati. Mai mare dragul, imi vine sa-i imbratisez pe acesti oameni frumosi ce nu au varsta.
Si incepe piesa. Actorii imbracati in haine de epoca, recitau niste versuri incarcate cu arhaisme. De unde am dedus – ca nu ma documenasem despre piesa – ca-s ceva texte vechi, de pe la inceputurile teatrului. Da, asa e. Piesa e de fapt o unire a 4 piese ce apartin primilor dramaturgi romani. Mi-a placut? Sincer nu. Intaiasi data m-am revoltat, m-am plictisit, am cascat de 3 ori – rusine mie. Dar jocul actorilor a fost bun. Bun, bun. Avand in vedere ca mie nu-i placea “scenariul”, decoruri nu existau, complotul era aproape inexistent. Actorii au adus insa vigoare si veselie, au transmis-o publicului care a rezonat.
Mircea Albulescu mai mult sta decat joaca. Interpreteaza rolul unui sufleor betiv. In intregul spectacol socate vreo 30 de cuvinte, la final are un monolog de 3 fraze despre actorie, romanism, spirit national. Meteoric trece prin scena si Ileana Stana Ionescu. Ca un condiment de calitate ce da gust piesei.
Au urmat aplauze indelungi, actorii faceau plecaciuni, spactatorii aplaudau, cortina se lasa, aplauze, cortina se ridica, actori se inclinau, cortina se lasa, aplauze, cortina se ridica, actori din nou, cortina se lasa, aplauze mai furtunoase si tot asa. Parea un joc, cine cedeaza primul. S-a terminat muzica de fundal ca impingea la aplauze, s-au terminat aplauzele, nu s-a mai ridicat cortina, noapte buna.
Cand ma pregateam sa-i impartasesc sotiei primele impresii, aud din spate:
“Ce buna era pasarica aia bruneta….”
Adica actrita Ilina Goia. Deci, precum va spuneam, la teatru merg numai oameni de calitate superioara care consuma pe paine acte de inalta cultura.