Situata in orasul Reggio Emilia, colectia este gazduita in fostul sediu Max Mara si expune unele dintre cele mai emblematice piese de arta contemporana din 1945 pana in prezent. S-ar putea sa cunoasteti orasul Reggio Emilia din regiunea Emilia-Romagna din Italia pentru branza emblematica care provine din regiune – Parmigiano Reggiano.
Cu toate acestea, daca va place mai mult arta decat produse lactate, veti dori sa faceti o vizita la Collezione Maramotti.
Situata in fostul sediu al legendarei case de moda Max Mara, cladirea gazduieste acum o vasta colectie de arta contemporana achizitionata de fondatorul companiei, Achille Maramotti.
Desi sunt expuse aproximativ 200 de opere de arta – una dintre cele mai impresionante colectii din toata Italia – o noua expozitie a Giuliei Andreani analizeaza istoria cladirii si mostenirea familiei Maramotti.
L’improduttiva – care se traduce prin „Cel neproductiv” – este tipic pentru munca italianului Andreani. Ea este cunoscuta pentru reutilizarea memorabililor personale si a fotografiilor de arhiva prin pictura pentru a aborda istorii uitate.
Pentru prima ei expozitie personala la o institutie de arta italiana, ea are un spatiu mare in Camera de Sud a Collezione Maramotti pentru a prezenta un corp coeziv de lucrari noi, care includ picturi si acuarele la scara larga.
Intr-o meta turnura, eponimul L’improduttiva se afla in centrul expozitiei – si a fost inspirat de o fotografie de la inceputul anilor 1940 care arata eleve de la scoala de croitorie infiintata la Reggio Emilia de Giulia Maramotti, mama fondatorului Max. Mara.
O tanara croitoreasa iese in evidenta cu zambetul batjocoritor si cu privirea directa in obiectiv. Andreani se bazeaza pe aceasta imagine izbitoare in interpretarea ei, bazandu-se pe teme atat ale emanciparii femeilor, cat si ale puterii divergentei – si deranjeaza usor privitorul.
Piesa da tonul pentru restul expunerii lui Andreani. Numindu-se pictorita/cercetatoare feminista, ea isi propune sa ridice intrebari despre modul in care femeile au fost vazute si reprezentate in diferite epoci, subliniind tot timpul dinamica puterii subiacente si demontand stereotipurile de gen.
Se concentreaza, de asemenea, pe fragmente de istorie care risca sa se piarda si sa se asigure ca nu sunt uitate.
Acest lucru este deosebit de clar cu un alt punct culminant al expozitiei – lucrari inspirate de imagini de la Biblioteca Scientifica Carlo Livi, care i-au permis sa se scufunde in indivizi care locuiesc intr-un fost spital de psihiatrie, San Lazzaro, de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana in anii 1970.
Andreani scoate la iveala unele dintre vietile ascunse ale detinutilor spitalului – vieti care ar fi putut foarte bine sa fi fost consemnate in istorie. In schimb, ele sunt celebrate intr-o serie distincta de sapte portrete – „Sapte sfinti”.
Tehnica uimitoare de „pictura cu fotografii” a lui Andreani iti va starni, fara indoiala, apetitul pentru mai multa arta contemporana cu comentarii puternice si intrigante – si, din fericire, esti in locul potrivit.
Adanceste-te in Collezione Maramotti si vei putea explora cateva sute de lucrari de arta din colectie, care dateaza din 1945 pana in prezent.
Provenite din Italia, precum si din intreaga lume, majoritatea pieselor sunt picturi, dar si instalatiile si sculpturile joaca un rol.
O lucrare deosebit de impunatoare este Postnaturalia a artistului ceh Kristof Kinter, o explorare a naturii ca sistem nervos imens in „epoca cuprului” moderna. Alcatuita din materiale de arta traditionala, precum si deseuri electrice si electronice, alambicuri, lampi si substante chimice, vasta instalatie a lui Kinter ocupa o intreaga incapere din Collezione.
In timp ce, poate deloc surprinzator, o mare parte din colectie se concentreaza pe arta europeana – think art informal, roman pop art si neoexpresionism – cealalta parte a iazului este si ea bine reprezentata.
Neoexpresionismul american se regaseste puternic alaturi de noua geometrie americana, din anii ’80 si ’90.
In urma cu cinci ani, in martie 2019, Collezione a prezentat o serie de colaborari cu artisti, menite initial sa fie acolo pentru o perioada limitata de timp – permanent.
Zece sali de la etajul doi al cladirii sunt acum ocupate cu mici expozitii pentru artisti, inclusiv Enoc Perez, Gert & Uwe Tobias, Margherita Moscardini, care si-au prezentat pentru prima data lucrarile la Collezione in 2008, 2009 si, respectiv, 2019.
Alegand sa dea un stapan relativ liber acestor artisti, Collezione lucreaza la obiectivul sau de a sprijini artistii italieni si internationali intr-un moment esential al carierei lor.
Mai mult, in colaborare cu Galeria Whitechapel din Londra, ei acorda la fiecare doi ani Premiul Max Mara pentru femei, cu scopul de a incuraja si sprijini femeile artiste emergente care traiesc si lucreaza in Regatul Unit.
Premiul ofera beneficiarului o oportunitate de dezvoltare in continuare a potentialului creativ si a carierei, ajutandu-i sa creeze un proiect artistic nou-nout.
Aceasta atitudine este evidenta si la Collezione Maramotti.
Curatorii sai spun ca colectia in sine este inca o „lucrare in curs” si una care va ramane flexibila in viitor, pe masura ce cai noi si diferite ale artei contemporane se deschid in lume.
