Aveti nevoie de o lectura buna? Aruncati o privire la aceasta lista cu cele mai bune carti de citit, potrivite pentru fiecare varsta.
“Enigma Otiliei” de G. Calinescu
Publicata in 1938, opera literara „Enigma Otiliei” este realista cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea este un roman balzacian, prin motivul mostenirii si al paternitatii, citadin reprezentand o fresca a burgheziei bucurestene reliefand imaginea societatii sub determinare economica- banul ca valoare intr-o societate degradata moral.
“Enigma Otiliei este primul nostru roman citadin modern, nu de tip analitic, ci de tip clasic, balzacian. Vocatia de romancier a autorului, criticul si istoricul literar G. Calinescu, se lasa ghicita chiar din lucrarile sale de specialitate. Cu toate ca nu urmarea sa faca in critica si istoria literara arta ca Lovinescu (Viata lui Mihai Eminescu,1932, e o reconstituire biografica riguroasa, fara nici o intentie de romantare, bazata pe documente incontestabile si pe un aparat critic impresionant), G. Calinescu dadea dovada unei admirabile puteri de insufletire a oamenilor si faptelor pe care le cerceta”. Cartea “Enigma Otiliei” de G. Calinescu poate fi achizitionata de pe Librarie Online – Toate genurile de carti.
„Creanga de aur”, de M.Sadoveanu
„Creanga de aur”, opera scrisa de Sadoveanu in 1933, aflat la momentul respectiv in apogeul carierei sale de scriitor si marcheaza o ruptura intre operele de tinerete si cele ale maturitatii autorului. Ocolit de critica si cel mai adesea privit drept un roman istoric, un basm religios sau o poveste de iubire, e de asemenea considerat de unii o scriere ermetica, ce foloseste un limbaj de semne oculte. Romanul dezvolta o mitologie dacica, dar izvoarele nu ne sunt cunoscute in intregime, autorul amintindu-ne de versurile „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/si nu ucid/cu mintea tainele, ce le-ntalnesc” si „asa imbogatesc si eu intunecata zare/cu largi fiori de sfant mister”, idei vehiculate in epoca de Lucian Blaga si Vasile Parvan.
“Album de familie” de Lucia Demetrius
“Eugen Lovinescu povesteste undeva cum i-a fost dat s-o cunoasca pe Lucia Demetrius. Scrisese despre autoare (foarte tanar in anul 1935, cand reputatul critic ii consacra in Adevarul cateva randuri)o recenzie binevoitoare. Obisnuit sa inregistreze reactia scriitorilor, Lovinescu se astepta in cazul de fata la un cuvant de gratitudine. Trec saptamani, trec luni, dar Lucia Demetrius nu da nici un semn de viata. In sfarsit, foarte tarziu, cam la o jumatate de an de la aparitia articolului sau, criticul intalneste intr-o librarie “o fiinta mica si sfioasa” care ii adreseaza multumirile ei pentru cele scrise de dansa”.
“La vulturi” de Gala Galaction
“Gala Galaction, pe numele sau adevarat Grigore Pisculescu, s-a nascut la 16 aprilie 1879, in Didesti-Teleorman. Copilaria si-a petrecut-o in sat, unde a urmat si primele clase primare, prietenii cei mai buni fiindu-i copiii taranilor si ai tiganilor, fosti robi pe mosia unei manastiri invecinate.Insusi scriitorul si-a analizat, mai tarziu, aceasta perioada de inceput a vietii sale, scriind: “Am crescut intre fiii plugarilor si fiii micilor targoveti”.
“Nuvele” de Gala Galaction
“A umblat prin oras primavara aceasta o veste de necrezut. Un zvon inadmisibil: parintele Gala Galaction a implinit saptezeci si cinci de ani. Dar n-au trecut, cred, nici patru primaveri de cand mergand cu noi intr-un turneu de sezatori literare prin Cluj si Targul Mures, nu-i da nimeni mai mult de saizeci de ani. Refuzand deci ideea,am simtit nevoia unei urgente dezmintiri. Si am alergat acasa la dansul. Dezmintirea n-a venit insa, decat din partea frumoasei sale frunti care lumineaza din rama parului argintiu, decat din partea surasului sau pururea tanar”.
“Langa apa Vodislavei” de Gala Galaction
“Literatura lui Gala Galaction inscrie una din cele mai interesante prezente pe tarmul creatiei epice romanesti de dupa 1900. Artist al “verbului inefabil si virginal”, cum il numeste marele sau prieten Tudor Arghezi, autorul Morii lui Califar a parcurs o evolutie contradictorie, cautand sa se imparta intre altar si masa incarcata de manuscrise laice, daruindu-se, cand extazelor religioase, cand pasiunii de a scruta tumultul unor suflete zguduite de cele mai pamantesti framantari, condus fiind, insa, in toate manifestarile, de o inalta conceptie asupra scrisului artistic si de nestramutate convingeri democratice.
“Papucii lui Mahmud”, de Gala Galaction
“Spre sfarsitul celui de al treilea deceniu al secolului nostru, in perioada in care romanul romanesc modern se desavarseste si cunoaste o continua inflorire, Gala Galaction se orienteaza si el, ca mai toti prozatorii timpului, catre acesta specie a genului epic “Cat despre roman – declara in 1929 – ma ispiteste foarte mult, acum cand am implinit cincizeci de ani”. Abordarea romanului de catre cei mai multi prozatori ai vremii a constituit un fenomen caracteristic literaturii romane de dupa primul razboi mondial…”
“Roxana, Doctorul Taifun”, de Gala Galaction
“Daca romanul Roxana se citeste si astazi cu interes, acesta se datoreste mesajului lui social-uman, ca si admirabilei subitilitati analitice cu care infatiseaza pasiunea nemarturisita a celor doua prietene devenite rivale. Elaborat in anii 1932-1933, Doctorul Taifun reflecta,pe de o parte, viziunea specifica a scriitorului din aceasta perioada, iar pe de alta, realitatile socio-umane caracteristice societatii romanesti din vremea respectiva, in aspectele lor particulare… Romanele lui Gala Galaction sunt, in esenta, dezbateri etice, ilustrari ale unor principii morale referitoare la conduita fie intima, particulare, fie civica, sociala.”
